Ce mai înseamnă în ziua de azi să fii român

Sau mai bine zis, cât mai înseamnă sau cât mai valorează să fii român. Ar trebui să primesc un răspuns imediat, necondiţionat, din inimă. Mi-aş dori mult ca acest răspuns să fie "Mult, foarte mult, aproape totul".

Dacă mă gândesc însă mai adânc la tipurile de români din ziua de azi, trebuie să nuanţăm şi să particularizăm mult. Fiecare român are România lui, România pe care o merită. Nimeni nu primeşte mai mult decăt merită, iar puţini sunt pregătiţi să dea mai mult decât au primit.

Dacă întrebi un politician, el va răspune aşa cum visez eu la această întrebare, ba chiar va vorbi jumătate de oră despre asta, un subiect ce se putea termina în 30 de secunde. Întrebaţi-l pe Alin Trăşculescu dacă îşi iubeşte patria, sau pe Adrian Năstase. Iubind-o foarte mult, s-au gândit să şi profite de pe urma ei.

România de pe Calea Victoriei e puţin diferită de cea a celor de la ţară

Dacă te duci la ţară undeva, vei primi un răspuns scurt şi sincer. Ceva de genul "Da, dar asta nu ţine de foame şi nici de sete" sau" Nu ştiu, nu-s de pe aici, am venit la cumătrul". Unii dintre intervievaţi, probabil abonaţii la ajutor social, s-ar putea să te întrebe dacă eşti de la vreo televiziune şi dacă poţi să le dai ceva de mâncare, iar primarul va refuza să răspundă din lipsă de timp.

Iulia Vântur, foarte celebrală şi cu silicoanele pe-afară

Dacă ajungi la intelectuali mai de soi, tip Tanţa de la supermarketul din colţ, Laura Cosoi, Iulia Vântur sau Simona Sensual, acestea vor da un răspuns ambiguu, nici da nici nu, de frică să nu păţească ceva imaginea lor publică. următorul răspuns, indiferent de întrebare va fi despre India, Kamasutra şi se va sfărţi cu refuzul de a da numărul de telefon. Asta înseamnă o româncă adevărată.

Foarte patrioţi se vor dovedi cu siguranţă românii plecaţi din ţară, care s-ar întoarce, dar n-au la ce, şi care sărbătoresc Ziua Naţională prin muncă. Şi la fel de patrioţi străinii ajunşi în România, pentru care România înseamnă cu adevărat o patrie, chiar dacă e a doua. Pe ei România îi hrăneşte.

Ziua de azi este grea, pentru multă lume, iar cea de mâine şi mai şi. Noroc cu politicienii care mai organizează Ziua Naţională, pentru că altfel puteam să şi uităm de ea. Şi noroc cu noi ăştia toţi, care ne-am dori să facem România să avanseze.

La Iaşi nu se simte criza

Ajungând la Iaşi după mai mulţi ani, şi fiind un oraş pe care-l iubesc, am observat nişte evoluţii foarte anormale, pe care mă grăbesc să vi le înfăţişez!

Elegantul şi impunătorul palat al Culturii din Iaşi, în renovare şi în lipsă de fonduri, nu poate fi vizitat

Nu pot să nu zic nimic despre Fundaţia Academică Petre Andrei, o instituţie foarte controversată, care nu se ştie câţi studenţi mai are la multiplele ei forme de învăţământ. Important este numai faptul că rezistă, subzistă chiar în aceste vremuri tulburi de criză. Şi mi-am dat seama cum a reuşit să-şi ridice ditamai sediul în plin centrul prestigiosului oraş cultural Iaşi. Concret, după ce un absolvent a plătit ani întregi bani grei, pentru eliberarea diplomei de absolvire i se mai solicită plata unei taxe de cel puţin 100 RON. Mi se pare revoltător şi monstruos, un exemplu de fiţe academice de cea mai joasă speţă! La fel de nesimţită este ideea ENET Focşani care percepe 100 RON taxă de debranşare, ca să te lase să ieşi din sistemul centralizat ( după ce ani întregi, sau chiar zeci de ani, ai fost clientul lor!)

Iar acest uriaş inutil mall, permanent gol, a stricat tot aspectul arhitectural al centrului oraşului Iaşi

Tot în acel superb centru, unul din locurile unde pulsează din plin inima culturii româneşti, în imediata apropiere a Palatului Culturii a apărut un mall. Dar nu orice mall, unul uriaş! Unul cum probabil în Bucureşti nu există, acolo nu s-a găsit atâta spaţiu disponibil. Nu ştiu cine a făcut studiul de fezabilitate pentru această uriaşă inutilă investiţie şi dacă ea era necesară pentru acest oraş în acel loc. Personal, nu de banii investitorilor mi se rupe sufletul (respectivul mall părea cu atât mai uriaş fiind aproape complet gol!) ci de oribilul aspect pe care l-a căpătat centrul prin construirea acestui oribil şi nepotrivit mall!

Universitatea Petre Andrei din Iaşi este un mall cultural, fără  doar şi poate

În Palatul Culturii nu se poate vizita nimic din cauza lucrărilor de renovare ce trenează din lipsă de fonduri. Iar între timp apare hocus-pocus un mall (un rahat de mall) pentru care fondurile nu au fost o problemă şi nu s-a lucrat cu economie.

Sunt mai multe concluzii de tras:
-moldovenii sunt imprevizibili
-moldovenii sunt atât de săraci, încât la ei nu a ajuns criza

Bunul simţ in politica românească

 Bine, bine, ştiu că veţi spune că aşa ceva nu mai există de mult, că este deja science fiction. Bun simţ nu mai există în politica romînească de pe vremea secretarilor de partid ai lui Ceauşescu, sau poate mai departe, de pe vremea lui Burebista!

Popularul actor local Sorin Francu şi ansamblul Ţara Vrancei au participat la lansarea candidaţilor USL pentru Focşani

Şi totuşi acum, în plină campanie electorală, este îmbucurător că sunt oameni din ambele tabere care mai dau dovadă de măsură şi bun simţ, de o bună educaţie, şi sper ca acest lucru să le folosească. Eu personal mă voi strădui să stimulez aceste calităţi acolo unde le voi vedea şi le voi găsi, apreciez foarte mult aceste lucruri, pe lângă patriotism şi capacitatea de a te gândi la cel de lângă tine (nu este vorba despre soţ/soţie, atenţie, dar nici despre legături extraconjugale, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit).

Candidaţii al căror bun simţ m-a impresionat. Cine nu-i recunoaşte şi vrea să ştie numele să mă întrebe!

Fapt este că societatea românească actuală  a rămas destul de polarizată, după ce a fost în pragul unui război civil. Această divizare, adevărată dihotomie, este foarte periculoasă, şi voi încerca să stau departe de ea, să nu fac vreo pledoarie partinică pro domo. Unirea/reunirea acestei societăţi, coeziunea ei ar fi marea miză a acestor alegeri, şi pentru mine ar fi cel mai atrăgător proiect.

Am luat parte ca observator la lansarea candidaţilor USL pentru Focşani, şi nu vreau să dau nume sau să fac publicitate deşănţată, nreau să rămân la bun simţ, după cum am promis. Probabil că veţi recunoaşte personajele, sunt deschis la discuţii şi lămuriri oricând.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost bunul simţ. Nu s-au dat mici şi bere, slavă Domnului (s-a petrecut într-o sală de cinematograf), nu s-au făcut promisiuni fără acoperire. A fost doar un spectacol folcloric bunicel, pentru a exalta puţin naţionalismul românilor, care a apărut şi prin cuvântări (chiar nu era cazul de discursuri anti UDMR, zău aşa. Pericolul cel mai mare pentru România nu mai sunt de mult ungurii, ci românii!).

Restul rezultă din fotografii! Nu prea am văzut fiţe şi nesimţire.

Clasa politica românească în oglinda lui Alin Trăşculescu

Ca să se aleagă şi anul ăsta şi să nu rămână fără colegiu, Alinuţ/Alinuş s-a hotărât să candideze. Am început aşa incât similitudinea cu piesele lui Caragiale să se vadă cât mai bine. Frapant, în 100 de ani scurşi de la moartea lui Caragiale nu s-a schimbat nimic în clasa politică românească, problema probabil că este în ADNul poporului român.

Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai corupt din ţară

Oare cum o fi fost pe vremea lui Burebista, că pe aia a lui Ceauşescu am trăit-o. Era o corupţie de altă natură şi de alte proporţii, probabil că mai exista bunul simţ în rândul clasei politice dâmboviţene şi mioritice. Interesant că a noastră clasă politică îşi exportă aceste moravuri pernicioase, gândiţi-vă la peripeţiile lui Adrian Năstase la Bruxelles, i-a făcut pe toţi varză!

Dar să revenim la Alin Trăşculescu, unul dintre cei mai tineri şi mai săraci parlamentari! Nu vreau neapărat să-i iau apărarea, ne cunoaştem şi ne-am faultat la fotbal Mai târziu, putea să mă ajute într-o chestie şi nu a vrut să o facă! dar nu am nimic personal, vreau să fiu căt mai obiectiv şi să punctez numai nişte lucruri.

Carismaticul alin Traşculescu, unul din cei mai tineri şi săraci politicieni. Vai de mama lui1

Fiind ei în campanie, oamenii din PDL/ARD se distanţează de Alin ca să nu piardă toţi la alegeri. Băsescu nu zice nimic, Elena Udrea fiţoasa s-a mutat la Roman. Nu era de aşteptat aşa ceva, bănuiesc că Alin nu a lucrat de capul lui la acest proiect, banii erau cu siguranţă destinaţi alegerilor care bat la uşă!

Şi mai interesant, Victor Ponta încearcă să-i ia apărarea, surpriză mai mare nu se putea! Probabil că Victor Ponta a organizat totul, asta este singura explicaţie!

Victor Ponta, un premier imberb din alt film, aflat la vârsta primelor întrebări şi revelaţii

Deci, mai clar de-atâta nu se poate: oglinda lui Alin Trăşculescu s-a crăpat şi i-a tăiat buza, iar în oglindă se vede acum totul cu susul în jos şi cu stânga în dreapta! Să innebuneşti, nu alta!

Cultura, o şansă mare a României

Cultura nu înseamnă numai manele, deşi unii dintre noi se vor îndoi de acest lucru. Nu aş vrea să-i jignesc pe manelişti, dar cultura înseamnă orice, afară de manele.

Tudor Gheorghe azi

România are o cultură cu care se poate mândri, fără îndoială. Numai că o cultură se trăieşte şi se reinventează în fiecare zi. Poate pentru generaţiile de azi nu înseamnă nimic Eminescu & Co, nu sunt actuali, nu se potrivesc cu vremurile, e mult mai simplu să comutăm pe manele.

Ce bine că până la manele mai sunt nişte variante, şi una dintre ele este Tudor Gheorghe. Îl ştiu de mic copil pe Tudor Gheorghe, i-am admirat totdeauna ţinuta ireproşabilă, umorul, şi i-am admirat şi patriotismul, pe care l-am simţit foarte sincer şi pornind adânc din inimă, încă de pe vremea lui Ceauşescu. Drept dovadă ca acest patriotism  de oltean şi de român adevărat a rămas acolo la locul său.

Român de viţă veche

Dacă ar putea convinge cineva tânara generaţie să vină la concertele lui Tudor Gheorghe   nu ar mai fi note de 2 la bacalaureat, sunt sigur. Ba chiar şi muzica ar fi şi ea mai accesibilă. Tudor Gheorghe are stofă, are şarm, este un aristocrat adevărat, şi îi mulţumim că şi datorită lui mai există o cultură română, şi această cultură trăieşte din plin în noi toţi şi prin noi toţi.

Dacă am avea mai mulţi români ca acest nobil de Bănie ar fi mult mai uşor de trăit în România, cu toate contemporanele noastre vicisitudini. Un ireproşabil aristocrat fără fiţe, asta este Tudor Gheorghe. Ascultaţi-l pe maestrul Tudor Gheorghe cântând despre Amza Pellea şi simţiţi emoţia. Slavă Domnului că pe unul din aceşti mari olteni îl mai avem pe lângă noi în carne şi oase. Eu nu sunt oltean, şi nici nu contează, suntem cu toţii români! Şi contemporani cu o legendă.

Listele românilor

Mă amuz adeseori de bărbaţii care vin la ei cu liste făcute de mama, bunica sau soţia (şi mă gândesc cu groază la ce liste are soţul Monicăi Tatoiu). Mă întreb cum arată listele lui Traian Băsescu, sau cum erau listele lui Nicolae Ceauşescu.

De studiat: listele de cumpărături de la piaţă există numai în România?

De fapt, pe vremea regimului comunist nu prea îşi aveau loc aceste liste, nu prea exista ofertă. La uriaşele cozi care apăreau pe atunci nu te duceai cu lista, nu aveai de ce. Era o coadă lungă la lapte, o coadă la pâine, o coadă şa carne etc. Cine se vaită de sărăcia din ziua de azi să se gândească la acest lucru şi o să-i treacă.

Mai încoace, după 1990, au apărut listele în toată splendoarea lor:
-2 kg carne
-3 kg varză
-1 kg ardei gras
Se subînţeleg mărarul şi pătrunjelul, care nu pot lipsi din nici o listă (este una din axiomele de bază). Cred că Iulia Vântur a exagerat cu listele pentru Marius Moga de s-au despărţit. Nu, nu erau lungi, dar erau de fiţe, una sau două poziţii foarte bine determinate, şi cât mai exotice (1.Pardesiu cu cristale Swarowski 2. Sutien cu Swarowski). La fel face Elena Băsescu, viitorul este gri (sau Elena primeşte listele, şi le dă mai departe, lui Traian, se unde îşi urmează calea ierarhică prin SPP, SRI, SIE. Până la completa execuţie trec 2 zile).

De un an doi, sau mai bine zis de când a început criza asta, listele s-au micşorat drastic, iar în cazurile extreme au dispărut definitiv. S-a tăiat fără milă, atâ din numărul de articole, cât şi din cantităţi. Lista amintită mai sus ar arăta astăzi astfel:
-0,5 kg şniţel de soia
-200 gr varză
Culmea, mărarul şi pătrunjelul sunt tot acolo, nu au fost afectate în niciun fel de criză. Sunt aproape sigur că se aflau şi pe listele lui Burebista. Acest plante sunt un bun exemplu pentru toată lumea de cum se poate trece peste orice criză.

Studiul aprofundat al acestor liste este o excelentă documentare pentru orice politician. Dacă vreunul din ei va constatata că în timpul mandatului său au crescut cantitativ şi calitativ listele cetăţenilor, acela poate fi sigur că va fi reales.

Românii care se pricep la toate

Este bine să-ţi dai cu părerea despre orice, emiţând nişte inepţii dorite a deveni judecăţi de valoare? Şi cu toate acestea, lumea bună o face cu seninătate şi cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună. Un exemplu elocvent şi odios a fost Nicolae Ceauşescu, împreună cu coana Leana, care deviau cu aplomb pe cărări ştiute, sau numai de ei ştiute.

Coana Leana, mama tuturor plagiatorilor (Ponta ar putea lua lecţii)

O întrebare: cultul personalităţii ţesut în jurul lui Nicolae Ceauşescu a fost întreţinut de el personal (caz în care era paranoic) sau de către camarila din jurul său, care a profitat îndelung de această situaţie ? S-ar putea ca adevărul să fie undeva la mijloc, ca de obicei!

Monica tatoiu, arhetipul românului deştept şi şmecher, care se pricepe la toate (ce-o fi indicând în  fotografie)

Să vă gândiţi deci, că atunci când nu vă contraziceţi şeful care bate câmpii pentru a-i câştiga bunăvoinţa nu-i faceţi decât un mare deserviciu, care se va întoarce împotriva dvs! Iar el personal ar trebui să devină foarte suspicios nu cu criticii săi, ci cu linguşitorii săi!

Dar nu trebuie să ne ducem atât de departe în trecut, putem găsi exemple cu ghiotura chiar în zilele noadtre de graţie. Vedetele de la Pro Tv atunci când dau interviuri (cine le pune) se simt datoare să-şi etaleze geniul enciclopedic. Una dintre ele (Andreea Raicu cred) a povestit de curând ce bine i-a făcut ei călătoria în India, cum a fost într-un ashram, şi chiar despre profundele ei revelaţii (Osho!). Dar poate exagerez eu, vă rog să-spuneţi dacă greşesc cu ceva.

Lat, but not least, Gigi Becali, un self made man care o ia deseori pe arătură

O menţiune specială pentru o vedetă care chiar se pricepe la absolut orice, de la fotbal până la cosmetice, de la politică până la dedesubturile Bruxeles-ului. Cu siguranţă eu (şi nu numai eu) m-aş simţi dezamăgit şi dezorientat dacă aş afla vreodată că există ceva la care Monica Tatoiu să nu se priceapă!