Cultura, o şansă mare a României

Cultura nu înseamnă numai manele, deşi unii dintre noi se vor îndoi de acest lucru. Nu aş vrea să-i jignesc pe manelişti, dar cultura înseamnă orice, afară de manele.

Tudor Gheorghe azi

România are o cultură cu care se poate mândri, fără îndoială. Numai că o cultură se trăieşte şi se reinventează în fiecare zi. Poate pentru generaţiile de azi nu înseamnă nimic Eminescu & Co, nu sunt actuali, nu se potrivesc cu vremurile, e mult mai simplu să comutăm pe manele.

Ce bine că până la manele mai sunt nişte variante, şi una dintre ele este Tudor Gheorghe. Îl ştiu de mic copil pe Tudor Gheorghe, i-am admirat totdeauna ţinuta ireproşabilă, umorul, şi i-am admirat şi patriotismul, pe care l-am simţit foarte sincer şi pornind adânc din inimă, încă de pe vremea lui Ceauşescu. Drept dovadă ca acest patriotism  de oltean şi de român adevărat a rămas acolo la locul său.

Român de viţă veche

Dacă ar putea convinge cineva tânara generaţie să vină la concertele lui Tudor Gheorghe   nu ar mai fi note de 2 la bacalaureat, sunt sigur. Ba chiar şi muzica ar fi şi ea mai accesibilă. Tudor Gheorghe are stofă, are şarm, este un aristocrat adevărat, şi îi mulţumim că şi datorită lui mai există o cultură română, şi această cultură trăieşte din plin în noi toţi şi prin noi toţi.

Dacă am avea mai mulţi români ca acest nobil de Bănie ar fi mult mai uşor de trăit în România, cu toate contemporanele noastre vicisitudini. Un ireproşabil aristocrat fără fiţe, asta este Tudor Gheorghe. Ascultaţi-l pe maestrul Tudor Gheorghe cântând despre Amza Pellea şi simţiţi emoţia. Slavă Domnului că pe unul din aceşti mari olteni îl mai avem pe lângă noi în carne şi oase. Eu nu sunt oltean, şi nici nu contează, suntem cu toţii români! Şi contemporani cu o legendă.