Fariseismul românilor

Fariseul este un om total nesincer, prefăcut, care nu are curajul să spună adevărul şi nici ceea ce gândeşte în totalitate. Probabil că în anumite împrejurări nici nu poţi fi complet sincer, poate deveni o problemă de supravieţuire.

Cetatea Alba-Iulia, un simbol al unităţii naţionale, care tinde să fie înlocuită de mărunte orgolii personale.

Mai dai cu periuţa, mai dai cu diplomaţia, etc. Numai că se întâmplă adeseori că aceşti compatrioţi ai noştri, 100 % ortodocşi, care merg la biserică şi se declară ritos credincioşi ortodocşi de rit vechi sau nou, fac multe lucruri în contradicţie cu dogma creştin ortodoxă.

Trecem aici peste păcatele clerului şi ale bisericii, nu este căderea mea să le judec, şi nici nu vreau să-mi arog acest drept. Mai departe, nu vreau să judec sau să critic pe nimeni altcineva, pentru că şi eu sunt român şi supus acestor boli ci doar să ridic nişte probleme.

Simpaticul preşedinte jucător Băsescu, care se poate retrage liniştit după ce şi-a măritat fetele. Numai că nu-l lasă Ponta.

Păcatul primordial al românilor este invidia, după părerea mea. Numeroşii bolnavi de ficat din România (altă racilă naţională )nu au dezvoltat această maladie exclusiv datorită băuturii, ci mai ales datorită caprei vecinului, înţelegeţi foarte bine ceea ce vreau să spun.

Mulţi dintre românii posesori de maşini străine s-au săturat de ceea ce se întâmplă în aşa zisele reprezentanţe auto. revizia în străinătate devine o opţiune tot mai atrăgătoare

Ar urma, într-un clasament sui-generis, trufia, adică fiţele, lucru studiat îndelung, inclusiv în prezentul blog. O formă specială de trufie este comportarea sub orice critică a unor patroni cu angajaţii lor (observaţii dese şi nu total motivate, concedieri fără motiv, sancţiuni nejustificate) sau chiar cu clienţii lor (preţuri total umflate, de ex în reprezentanţele auto, unde ora de manoperă a juns la incredibilul preţ  de 100 RON. Consumabilele situate la acelaşi nivel neruşinat fac o revizie la reprezentanţele din România mai scumpă decât în străinătate, aşa că ştiţi ce aveţi de făcut!).

În strânsă concordanţă, lipsa de iubire a românului faţă de aproapele său. Toţi emigranţii ajunşi în străinătate mărturisesc unanim că românii sunt cei mai de temut şi de ocolit oameni pentru conaţonalii lor. Motivele sunt complet necunoscute, nu cred că poate explica cineva în mod raţional de ce se întâmplă acest lucru! Această răutate eşuează adeseori în penibil, grotesc şi prostesc, vezi cazul notoriu Băsescu vs Ponta-Antonescu sau penibilul meci poliţie vs controlori de tren. Ar trebui să fie loc sub soare pentru toţi.

Poate este necesară o educaţie orientată pe om, relaţii umane, bun simţ, iubire faţă de aproapele, şi nu se ştie cine ar trebui să o facă (familia, şcoala, biserica)

Se aude preasfinte Nicolae şi vasile, că de Ovidiu ce să mai zicem!

Puterea presei si puterea politiei în România

Este foarte interesant ceea ce se întâmplă cu puterile de stat în ziua de azi. Cred că pot să zic fără riscul de a greşi ca pe Românica asta a noastră o cam lasă puterile şi îi tremură genunchii, nu mai vorbim de prostată!

O ţară frumoasă, păcat că este locuită 

Dar să le luăm pe rând. Având în vedere că puterea absolută corupe absolut, mă gândesc la Ceauşescu, şi chiar la Băsescu. Buuun, ne-am lămurit cu puterea prezidenţială din ziua de azi, parol. A fost mai uşor decât m-aşteptam.

Despre puterea legislativă, iarăşi puţine cuvinte de spus în acest moment: se doarme, nu se vine la serviciu, iar în rest se fac integrame. Prea puţine lucruri utile pentru locuitorii acestei ţări. Atenţie că se apropie nişte alegeri parlamentare.

Pe vremea împuşcatului nu i-a venit nimănui ideea tămpită de a-i condamna pe controlorii de tren corupţi, Personal, am mers mult cu naşul.

Nu ştiu la ce tip de putere intră poliţia, poliţia T.F. mai ales. Felul în care poliţia T.f. şi-a consumat resursele timp de un an ca să-i înfunde pe controlorii de pe trenuri mi se pare revoltător. Puteau să-şi folosească timpul şi resursele mult mai bine, este suspect şi probabil că a pornit totul de la nişte vendete personale, sau mai grav de la o comandă politică. Sper să aflăm adevărul.

Traian Băsescu şi instituţia prezidenţială, un rău necesar

Acum 20 de ani, pe vremea lui Ceaşcă, odihnească-se în pace, pe când eram student şi mergeam cu trenul foloseam metoda mersului cu naşul. Foarte avantajoasă pentru toată lumea. Chiar în acele timpuri de dictatură şi opresiune nu i-a venit nimănui ideea tâmpită de a distruge acest sistem. Acum însă, de un an încoace, poliţia T.F. (sau cei mai reduşi mintal dintre ei), se chinuie să urmărească mai mulţi controlori de tren cu un entuziasm şi o perseverenţă demne de o cauză mai bună. probabil că face parte parte din campania anticorupţie a lui Băsescu.

Iar felul în care presa preia această ştire şi face nişte ţinte din controlorii de tren este la fel de penibil şi revoltător. Probabil că nu mai sunt alte ştiri de dat pe sticlă, pe online, sau în ediţiile tipărite.

Marele avantaj este (sau era) în România  acela că mai ai cu cine vorbi. Poţi să te bazezi pe înţelegerea şi poate chiar ajutorul aproapelui, fie el poliţist, controlor de tren, medic, sau mecanic auto, numai că are şi el nevoie de un mic stimulent. (Rog din răsputeri poliţia T.F în lipsă de treabă să nu  înceapă vreo campanie împotriva medicilor sau a mecanicilor auto. la fel presa!). Acest mod de a aranja lucrurile, puteţi să-l denumiţi balcanic sau fanariot, înseamnă diplomaţie şi relaţii umane, discipline la care Vestul este corijent pe lângă noi sau alte ţări balcanice. Atenţie mărită guvernanţilor, dacă pierdem şi acest lucru, chiar că nu merită să mai trăim în România.

Un portret de fiţe

Vreau să spun, de fapt, portretul unui fiţos. Adică unul din aceia datorită căruia mulţi au plecat din România, unii se pregătesc să plece, şi chiar şi eu parcă aş pleca atunci când mi-aduc aminte de el.

Cu un rahat de Passat de numai 30000 de Euro te-ai nfăcut de rahat definitiv la orice local care se respectă de pe Dorobanţi!

Unde poate fi găsit acest băiat cu fiţe si de fiţe? Peste tot, fii sigur. Cred că este o faună în rapidă extindere, este de bon ton la o anumită vârstă să fii fiţos! Nu scapi de fiţoşi nici la Cabana Babele, care şi-a pus termopane şi organizează nunţi de fiţe, bineînţeles, la care invitaţii vin cu telecabina, sau chiar cu helicopterul! Astea da fiţe, spre deosebire de cafenelele din Dorobanţi, unde se poate duce oricine cu un amărît de Mercedes (Passatul te descalifică definitiv, nimeni nu stă de vorbă cu tine, decât dacă le spui că ai sărăcit şi cu ultimii 30000 de Euro ai cumpărat maşina asta amărâtă de care ţi-e greaţă pur şi simplu).

O adevărată maşină de fiţe, arzând datorită neglijenţei şi neatenţiei!

În trafic recunoşti foarte uşor pe fiţos: ascultă muzica la maxim, nu aude că i s-a stricat maşina. O cauză principală a marilor distrugeri provocate de incendii la maşinile bengoase este observarea lor tardivă, cu siguranţă. Nu contează, papa plăteşte, sau asigurarea plăteşte după caz. Bengosul poartă tot timpul ochelarii de soare pe nas şi nu-i dă jos nici la WC, şi cu atât mai puţin când intră într-o cameră întunecată. Bengosul claxonează mai ales când nu este nevoie, nu dă prioritate nimănui, începând cu pietoni şi biciclişti ( şoferul ambasadei Rusiei care a produs un grav accident este un exemplu tipic de om cu fiţe, care bineînţeles nu va păţi nimic!). Fiţosul ţine geamul lăsat, are antebraţul cu cu 2 ghiuluri groase la vedere. Probabil că fiţosul are şi o motocicletă, pe care o conduce noaptea la ora 2 cu maximum posibil de zgomot.

Dacă eşti la o discuţie mai largă, şi cineva se pricepe la toate, şi nu lasă pe nimeni altcineva să vorbească (stil Andreea Creţulescu sau Mihai Tatulici) să ştii că el este omul de care vorbim, adică bengosul, fiţosul sau cum vrei să-i spui. Ai grijă să nu-l superi, pentru că este ranchiunos!

Fiţoşi mari şi mici, uniţi-vă, aşa nu mai merge!

Festivalul Viei si Vinului Focsani

Acest festival, bun în principiu pentru mulţii localnici care trăiesc de pe urma viei, a ajuns o caricatură.

Focşani, un oraş liniştit, care a fost deranjat trei zile şi trei nopţi de festivalul Vinului Bachus

Nu vorbesc numai despre lipsa oricărui strop de bere la toţi micii de acolo, pentru că era vin destul. Vorbesc despre preţuri: pastrama de oaie a costat 80 RON/kg, ceea ce reprezintă un preţ aproape dublu faţă de normal. Vinul, nici el mai prejos: 10 RON/litru, în condiţiile în care acelaşi vin se găseşte la cramele din oraş cu 7 RON. Acelaşi fenomen inexplicabil de umflare a preţurilor l-am observat şi la brânza de putină, ca şi la toate celelalte. Probabil că sunt chiriile mari, ceea ce nu este de înţeles în condiţiile în care Festivalul a avut un buget uriaş şi a adus invitaţi vedetă, de ex. Lou Bega!

Tradiţionalii mititei, 2 RON/bucata. Un festival aproape dâmboviţean, transplantat pe Milcov. O grefă nereuşită

Mai grav decât atât, în ţara vinului, Vrancea, nu găseşti un vin bun şi competitiv. Iar despre posibilitatea dată micilor producători de a încheia contracte avantajoase, nici pomeneală, nu vă faceţi nici un fel de iluzii. Singurul scop nedeclarat al festivalului, dar îndeplinit şi urmărit intens, a fost acela de platformă electorală pentru apropiatele alegeri parlamentare. Hai să nu dau nume acum, le bănuiţi şi singuri.

Vinul a costat neruşinat 10 RON//litru. Oare aşa trebuie la festival, sau sunt chiriile prea mari!

Foarte interesant cum au suportat locuitorii de la blocurile invecinate Pieţei Unirii trei zile de fum şi de spectacole nocturne până târziu în noapte. Dar aşa este mămăliga românească, explodează mai greu!

Pe scurt: mult,prost şi fără rost. Multe fiţe, mulţi minoritari. Promovare turistică ioc. Aşteptăm cu nerăbdare ediţia viitoare.

Idei de afaceri in România de azi

Am nişte idei, unele mai haioase decât altele, şi am marea dorinţă să reuşesc ceva profesional în viaţa asta, în România contrmporană (cred că sunt nebun!). Vi le spun şi vouă, ca să le incercaţi şi voi, şi să aflu care merg.

Una e să fii taximetrist la Bucureşti, Braşov etc şi alta în România second hand

1.Taximetrist 12 ore pe zi, pentru 50 RON
2.Afacerile ilegale (droguri, arme, proxenetism) necesită o anumită structură şi nişte relaţii. Cred că pe astea nu le voi încerca vreodată.
3.Politică. Exact aceeaşi observaţie de mai sus este valabilă. Poate reuşim şi noi ăştia mai de rând şi mai normali!

O fi bun un Mihai Viteazul, sau un Ţepeş Dracula să repună ţara asta pe direcţie

4.Gigolo. Ai grijă în ce te bagi.
5.Ia o masă în piaţă şi vinde legume.
6.Ia o bucată de pământ la ţară, o casă şi fă-te fermier.
7.Crainic de televiziune. Trebuie să vorbeşti mult, să nu laşi pe nimeni altvineva să o facă, să loveşti sistematic într-o anumită direcţie. Nu trebuie să ştii foarte bine româneşte, dar trebuie să poţi fabrica o ştire din nimic. Având toate aceste calităţi succesul la Antene este garantat

Una din şansele României ar fi istoria ei, numai că din amintiri nu se poate trăi

Cam hilare, cam dezlânate, superficiale, fără plan de afaceri. Toate sunt la stadiul de vis, dar sper să reuşim cumva să scăpăm de vremurile grele, să scăpăm de fiţe.Dacă ar depinde numai de noi ar fi foarte bine şi reconfortant.

Dacă România ar redeveni comunistă

Nu este uşoară viaţa în ziua de azi pentru foarte multă lume în România, trebuie să o recunoaştem. La salariul mediu cunoscut de 200-300 Euro, după estimările mele, 80 % dintre români îşi asigură o viaţă mai mult sau mai puţin decentă, 10 % sunt complet depăşiţi de situaţie şi au nevoie de ajutor şi asistenţă, îm timp ce alţi  10 % sunt ultrabogaţi.

Dacă vă e dor de defilări şi de Ceauşescu, poftim. dar aduceţi-vă aminte şi de cozile la alimente şi de groaznicul sentiment de lipsă de libertate

O bună parte a românilor medii (adică cei 80 %), mai ales dacă au trăit şi pe vremea împuşcatului, au puternice nostalgii comuniste, chiar dacă mai pe ascuns, pentru că nu e de bon ton să fii marxist în România şi în Europa de zi. Pe toţi aceşti cripto-şi protocomunişti i-aş ruga mult să-mi răspundă la întrebarea simplă : Ce ar câştiga ei , dacă s-ar reveni la un regim comunist?

Oare România are vocaţia dictaturii? Multe clădiri din Bucureşti îşi aşteaptă ctitorul!

Păi, sincer, nu cred că mare lucru. Nu ar mai circula cu maşina decât 2 duminici pe lună (replica lor: în ziua de azi nu se circulă nici măcar atât din cauza preţului carburanţilor). Apoi, ar trebui să ia parte din nou la şedinţe de partid interminabile, unde un politruc nepriceput, dar bun de gură le-ar vorbi despre multe chestii absolut inutile (Replică: nici partidele de azi nu sunt cu nimic mai bune. La şedinţele PDL Băsescu, teoretic echidistant, face aranjamentele toate în spiritul vechii securităţi. La PNL aşa zisul lider nu se ştie dacă poate fi deranjat la şedinţe, iar de PSD ce să mai vorbim).

Defilările erau un prilej pentru Mitici de a junge tot la bere şi mici, tipic românesc şi dâmboviţean

Ar recâştiga dreptul de a fi urmăriţi şi anchetaţi de securitate şi de ilicit (puţină morală şi bun simţ nu ar strica totuşi în ziua de azi pentru toţi politicienii români!)

Cel mai mare câştig ar fi însă siguranţa locului de muncă şi a zilei de mâine. Dar şi atunci erau destul de relative.

Aşa că gata cu văicăreala, nostalgiile. Să trăim în prezent şi să ne ridicăm prin noi înşine.

Cum te vrea Basescu

Ce-o mai fi in capul lui Base? In momentele lui de luciditate, cred ca Băsescu viseaza la o Românie total supusa lui, adica la o Romanie de prosti probabil. Basescu te vrea prost, analfabet, manipulabil si manipulat; sau mai rău, Băsescu te vrea mort, ca sa scape de tine si de pensia pe care vei putea sa ajungi sa o ceri, iar el nu mai stie de unde sa o dea. Să fi uitat Base că datorită nouă este el acolo?

România are trecut, dar nu prea are prezent. Dar trebuie să i-l facem, împreună cu un viitor ca lumea

Si de ce sa-l condamnăm/criticăm doar pe Băsescu, pentru că opozanţii lui nu sunt cu nimic mai buni. Tragedia acestui popor este că trebuie să aleagă între SIDA şi cancer, dar sfârşitul este inevitabil. La fel de democratic era Ţepeş, cănd le lăsa boierilor şansa de a-şi alege ţeapa!

România asta frumoasă şi lucioasă o fi şi pentru noi?

Iar dinspre Europa, nici o şansă de mai bine,sau măcar speranţă. Din această Uniune Europeană nu se ştie cine a câştigat, dar România în niciun caz. Pare să existe o conspiraţie împotriva României, dar această conspiraţie nu este străină, internaţională sau evreiască. Nu, este pur românească, nişte oameni de pe aici de sub Carpaţi au uitat de ţara noastră, au luat nişte bani şi au închinat-o Europei. Consecinţa aderării este doar enorma creştere de preţuri, dar nu şi de salarii. Aici văd unul dintre marile merite ale lui Băsescu, şi-a păstrat patriotismul, şi pare să nu facă parte din această clică odioasă.

Rămâne să ne descurcăm cum vom putea, aşa cum am mai făcut-o! Atunci când Europa va garanta aceleaşi pensii în România şi Franţa, la fel cum România a garantat aceleali pensii în Iaşi şi Arad, nu mă voi mai simţi vinovat de entuziasmul meu iniţial privitor la Europa.

Unde sunt boierii de altadata?

Visul de aur, si de secole, al românilor nu este, cum ar putea crede Ceauşescu şi acoliţii, comunismul, ci este ceva mult mai pragmatic . Cred că visul secret al fiecărui român, victimă ancestrală a unui paternalism istoric, este acela de găsi un senior pe care să-l slujească cu (oarecare) devotament şi de care să profite cât de mult se poate, eventual luându-i toate, sau măcar o bună parte, din posesiunile sale.

Să stai la ţară şi să administrezi o mare avere a altcuiva, iată un vis pentru mulţi români

Există modele ilustre şi în literatură pentru aşa ceva: Dinu Păturică şi Iancu Urmatecu. Felul în care aceşti indivizi au profitat de slujbele lor, primite de la protectorii lor, este proverbial, dar denotă, de ce să nu recunoaştem, multă inteligenţă şi diplomaţie. Aceşti parveniţi au o înnăscută ambiţie de a reuşi, sunt prototipul unui self made man dâmboviţean. În ciuda defectelor lor , din care cel mai grav pare a fi abuzul de încredere, aceste arhetipuri reprezintă unul dintre modelele societăţii româneşti contemporane.

Istoria medievală a României, precum şi 50 de ani de dictatură, au lăsat urme în mentalul colectivŞ: paternalismul este una dintre ele.

Iar în lipsa boierilor de altădată, care din lene, decadenţă şi prostie ajungeau la mâna unor astfel slujbaşi, romănul şi-a folosit creativitatea lui înnăscută şi a găsit ţinte asemănătoare: statul român şi transnaţionalele!Afacerile oneroase pe care unii slujbaşi ai statului le fac  cu acesta sunt un model şi pentru alde Păturică şi Urmatecu. Din când în când însă, slavă Domnului, este prins şi dovedit unul din aceşti netrebnici profitori (nu întotdeauna cel dovedit este şi condamnat, este o altă discuţie). Acest instrument de apărare nu a fost folosit de către demnii boieri pământeni, care dintr-o prost înţeleasă onoare, nu şi-au denunţat şi dat în judecată slugile ticăloase, ci dimpotrivă, le-au sprijinit. O tempora, O mores.  

Clasa politică românească actuală constă din parveniţi tip Dinu Păturică în 90 % din cazuri. Să ne gândim numai la declaraţiile de avere, care sunt în marea majoritate incorecte, precum şi la maniera în care se fac afaceri cu statul.

Greu de întrevăzut un viitor luminos pentru o naţiune care are astfel de modele defecte. Ar fi buni nişte boieri în România de azi, iar dacă apar îi rog să aibă grijă cu cine se încurcă în administrarea afacerilor personale sau de stat.  Speranţa mea este clanul Becali.                                                                                                                            

Cel mai mare pericol pentru România

Din păcate, sau din fericire, cel mai mare pericol pentru România nu vine din afară. Nu cred că ameninţarea maghiară mai este reală, serioasă şi de luat în seamă, deşi de ambele părţi mai sunt extremişti, şi mai sunt nebuni. La nivel uman, individual, lucrueile sunt normale, sau aproape normale. Chiar şi eu, care nu trăiesc în Ardeal, am avut, şi mai am, mulţi prieteni maghiari, pe care nu voi uita să-i salut cu această ocazie, pentru că voi mai ajunge la ei probabil. În ciuda unor resentimente istorice inevitabile, reconcilierea istorică este posibilă, şi este în curs! Dacă Germania şi Franţa au reuşit, trebuie să reuşească şi România cu Ungaria.

Unde eşti tu, Ţepeş doamne. Pare-se că poporul român are vocaţia dictaturii, şi a modelului paternalist

Alte ameninţări externe, din fericire, nu prea se văd, slavă Domnului. Ar însemna asta că România poate şi trebuie să progreseze neabătut, să meargă înainte. Însă România merge cu frâna de mână trasă. Nu oculta mondială este problema, nu cine ştie ce conspiraţie, care există în capul vreunui Vadim, şi nici măcar criza economică mondială. Criza adevărată este în interior, şi este profundă. Pare-se că, fără vreo ameninţare externă, acest neam al nostru este condamnat să se dezbine. Nişte nesănătoşi ca Băsescu şi Ponta aduseseră ţara pe marginea unui război civil. Incredibil, dar adevărat, aceşti oameni, iluştri reprezentanţi ai clasei politice româneşti, în loc să facă ceva spre binele şi interesul general al ţării, se ocupă de meschinele lor orgolii personale. Cred că ar trebui să dispară amândoi, să plece şi să ne lase.

Poporul român petrece cu străinii, care sunt încântaţi, în timp ce poporul român rămâne supărat!

Şi mai sunt probleme destule în România, pe care clasa politică ar trebui să le ia în considerare, să le pună pe listă, şi să încerce să le rezolve. Încerc să le enumăr mai jos, s-ar pute să aveţi alte păreri, aştept comentariile voastre!

1.Abandonul şcolar, ţara noastră redevine analfabetă, ceea ce constituie un mare pericol. Inevitabil, de vreme ce şcoala nu foloseşte la nimic, sau pare să nu folosească, sau unii oameni văd astfel problema.

2.Emigraţia. Să sperăm însă că unii români se mai şi întorc, să pună umărul şi aici. Nu ar pleca nimeni probabil, dacă s-ar trăi bine aici şi ar avea salarii decente. Dar cine să le dea, de vreme ce marea majoritate a patronilor români sunt nişte parveniţi fiţoşi şi nesimţiţi.

Criza morală a bisericii este o chestiune foarte serioasă. Mult prea puţini preoţi şi-au recunoscut colaborarea cu Securitatea. (în foto biserica din deal, Sighişoara)

3.Criza morală a clasei politice, a bisericii, etc. este mult mai periculoasă decât cea economică.