luni, 24 decembrie 2012

Pentru mortii de la Revolutie


In '89 la Revolutie am stat la televizor în plapumă şi în pijama. Am ieşit pe 23 într-un loc public din Focşani, un oraş pe care îl iubesc şi unde încă mai locuiesc.


La acea aşa zisă Revoluţie au murit din păcate nişte oameni, datorită regiei proaste. Au fost 1000, poate chiar două, şi nu vreau să discut laşitatea şi turpitudinile mele, ci supremul lor curaj. O viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă. De înmulţit cu 2000, pentru a vedea proporţia tragediei ! Erau cu toţii oameni tineri, curajoşi, poate puţin naivi. Au luptat şi au murit pentru libertate, ce poate fi mai frumos?
Adevărul este că nu ne-am luptat degeaba. nu au murit oameni degeaba. Ne-am luptat pentru marian oprisan!

Imi aduc aminte că era o opinie cvasigenerală împotriva lui Ceauşescu, nici nu aş zice că acea revoluţie/loviluţie/ sau ce-o fi fost, a fost anticomunistă, doar anticeausista. Culmea este că unii oameni au avertizat de atunci: o s-ajungeţi să-l regretaţi pe Ceauşescu! Au avut dreptate, acest lucru este actual. În sistemul comunst centralizat al lui Ceauşescu mai exista bun simţ la nivelul prim-secretarilor, sau al secretarilor de partid, oamenii pe care se sprijinea sistemul. Vede azi cineva aşa ceva la clasa politică românească, începând cu Liviu Dragnea sau Marian Oprişan, sau Sorina Plăcintă? ( ca să nu fiu partizan deloc!)
Mineriadele au fost o altă faţă otrăvită a Revoluţie, o continuare logică în viziunea PSD şi a lui Ion Iliescu

Ion Iliescu este unul din marii profitori ai Revoluţiei. Nu i-au ajuns cele 2000 de victime la revoluţie, l-a mai şi executat mişeleşte pe Ceauşescu. Sunt mâini pătate de sânge, care nu se mai poate spăla. Aşa că, în fond, dacă aş fi murit şi eu la revoluţie, yău că mi-ar fi părut tare rău acum. Aş fi murit în fond ca să ajungă Iliescu la putere, iar după nişte ani să ajungă Ponta la putere (ceea ce este şi mai grav). De altfel, este tragedia repetată a poporului român, care trebuie să facă alegeri imposibile. Iliescu contra Vadim, Băsescu vs Ponta şi exemplele ar putea continua la nesfârşit!

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei morţi la revoluţie. Ei au avut un ideal, şi l-au urmărit, bravo lor! Din păcate ei au vrut una, şi a ieşit alta! Dacă ar fi ghicit cineva această sinuoasă traiectorie parcursă de România, fiţi sigur că nu mai ieşea nimeni în stradă!

Craciun fericit si un sincer la Multi Ani tuturor românilor, inclusiv clasei politice!

duminică, 16 decembrie 2012

România la răspântie


Sperăm cu toţii într-o soartă mai bună pentru ţara noastră, cu toate întâmplările politice din ultima vreme.

USL este condusă de doi indivizi slabi, comparativ cu Băsescu, Videanu sau Udrea. Interesant cum continuă să-şi facă deservicii. Dacă nu mi-ar fi frică de ziua de mâine aş zice să-i lăsăm în pace să guverneze, numai că riscurile sunt prea mari. Dea Domnul să mă înşel, aş fi cel mai fericit!

Această coaliţie contra naturii nu pare să aibă un program coerent, afară de marota personală a liderilor împotriva lui Băsescu. Aceştia râd şi zâmbesc pe unde apucă, într-un festivism deşănţat, mai dau câte-o hotărâtă declaraţie antibăsesciană, considerând că în felul ăsta fiţos şi arogant şi-au îndeplinit deja datoria faţă de partid şi de ţară! Deşi nu cred că îi putem supraestima, considerându-i patrioţi şi preocupaţi de soarta ţării.
Eterna şi fascinanta Românie, nu-i lăsaţi  pe ponta şi Antonescu să o distrugă

Ce fel de ţară este aceasta, în care lideri locali cum e Liviu Dragnea de la Teleorman au căpătat o mare influenţă şi notorietate. Cui îi pasă, la ora asta Dragnea şi alţii ca el fac guverne şi trag sfori.

Paradoxal, Traian Băsescu a (re)devenit o speranţă naţională, numai că şi el s-o fi săturat de România după acuzele nesimţite şi nemeritate din ultima vreme. Asta este chiar culmea, comparabil cu situaţia rechinilor din Oceanul Indian. (periculoasele făpturi sun ameninţate cu dispariţia, deoarece supa de rechin este o delicatesă în Asia. Trebuie luate deci măsuri de protejare a lor).
Una din puţinele speranţe rămase!

Piesa din ziua de azi nu este nouă, se cunoaşte de pe vremea fanarioţilor , care veneau în Românica săraci şi plecau bogaţi.  Simt acelaţi lucru din partea USLului şi a camarilei sale, o neostoită sete de îmbogăţire. Aşa se face politica în România, acesta este ADNul politic al poporului român. Ce rost are să te opui, să te pişi contra vântului? Sunt vreo câteva exemple ilustre, ele se cunosc bine., şi nu detaliez încă  eu!

joi, 6 decembrie 2012

Fitele si nesimtirea companiei Blue Air


Am fost in vara la Roma, si mi-a placut mult. Mi-a placut chiar si zborul cu Blue Air, si avionul, chiar si pilotii destul de priceputi. O experienta placuta, in general.
O companie bună şi serioasă, până la un punct

Până când mi-aduc aminte în particular de neplăcuta experienţă a bagajului! O condiţie a contractului este ca bagajul să intre în şablonul special construit (ale cărui dimensiuni au fost stabilite pe baze necunoscute, nu au mare legătură cu dimensiunile compartimentelor de bagaje!). Am fost rugat să introduc bagajul în şablon (oamenii nesimţiţi de la Blue Air Bucuresti îşi dădeau ceva coate şi se priveau complici. Găsiseră  încă o persoană de muls. Probabil că au salarii mici, aşa e la un low cost). După ce am introdus bagajul în şablon, mi s-a atras atenţia că trebuie să aibă joc, adică să se poată mişca uşor. Deci încă o prostie şi un abuz! Mi  s-a cerut să platesc 50 Euro, sau să scap de bagajul respectiv. Şi a continuat circul, în sensul că au început să  anunţe plecarea în scurt timp a avionului (complet fără noimă, bineînţeles, a mai durat 30 de minute!).
terminalul Blue air de la Otopeni este teatrul unor ântâmplări ciudate

Epilogul este că am cedat şi am plătit, rămânând fără bani de mâncare la Roma. Am avut coşmaruri tot sejurul de ceea ce se poate întâmpla la întoarcere, şi în consecinţă am scăpat de acea geantă, ânregistrând o nouă pagubă substanţială datorată în totalitate companiei Blue Air (20 Euro). A fost mult mai simplu, pentru că eram în Roma, nu la românii noştri şnapani. Iar avionul a avut o întârziere substanţială de 1 oră! Pentru care merita să-i taxez şi eu pe ei, împreună ceilalţi pasageri.