Pentru mortii de la Revolutie

In '89 la Revolutie am stat la televizor în plapumă şi în pijama. Am ieşit pe 23 într-un loc public din Focşani, un oraş pe care îl iubesc şi unde încă mai locuiesc.

La acea aşa zisă Revoluţie au murit din păcate nişte oameni, datorită regiei proaste. Au fost 1000, poate chiar două, şi nu vreau să discut laşitatea şi turpitudinile mele, ci supremul lor curaj. O viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă. De înmulţit cu 2000, pentru a vedea proporţia tragediei ! Erau cu toţii oameni tineri, curajoşi, poate puţin naivi. Au luptat şi au murit pentru libertate, ce poate fi mai frumos?

Adevărul este că nu ne-am luptat degeaba. nu au murit oameni degeaba. Ne-am luptat pentru marian oprisan!

Imi aduc aminte că era o opinie cvasigenerală împotriva lui Ceauşescu, nici nu aş zice că acea revoluţie/loviluţie/ sau ce-o fi fost, a fost anticomunistă, doar anticeausista. Culmea este că unii oameni au avertizat de atunci: o s-ajungeţi să-l regretaţi pe Ceauşescu! Au avut dreptate, acest lucru este actual. În sistemul comunst centralizat al lui Ceauşescu mai exista bun simţ la nivelul prim-secretarilor, sau al secretarilor de partid, oamenii pe care se sprijinea sistemul. Vede azi cineva aşa ceva la clasa politică românească, începând cu Liviu Dragnea sau Marian Oprişan, sau Sorina Plăcintă? ( ca să nu fiu partizan deloc!)

Mineriadele au fost o altă faţă otrăvită a Revoluţie, o continuare logică în viziunea PSD şi a lui Ion Iliescu

Ion Iliescu este unul din marii profitori ai Revoluţiei. Nu i-au ajuns cele 2000 de victime la revoluţie, l-a mai şi executat mişeleşte pe Ceauşescu. Sunt mâini pătate de sânge, care nu se mai poate spăla. Aşa că, în fond, dacă aş fi murit şi eu la revoluţie, yău că mi-ar fi părut tare rău acum. Aş fi murit în fond ca să ajungă Iliescu la putere, iar după nişte ani să ajungă Ponta la putere (ceea ce este şi mai grav). De altfel, este tragedia repetată a poporului român, care trebuie să facă alegeri imposibile. Iliescu contra Vadim, Băsescu vs Ponta şi exemplele ar putea continua la nesfârşit!

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei morţi la revoluţie. Ei au avut un ideal, şi l-au urmărit, bravo lor! Din păcate ei au vrut una, şi a ieşit alta! Dacă ar fi ghicit cineva această sinuoasă traiectorie parcursă de România, fiţi sigur că nu mai ieşea nimeni în stradă!

Craciun fericit si un sincer la Multi Ani tuturor românilor, inclusiv clasei politice!