Pentru mortii de la Revolutie

In '89 la Revolutie am stat la televizor în plapumă şi în pijama. Am ieşit pe 23 într-un loc public din Focşani, un oraş pe care îl iubesc şi unde încă mai locuiesc.

La acea aşa zisă Revoluţie au murit din păcate nişte oameni, datorită regiei proaste. Au fost 1000, poate chiar două, şi nu vreau să discut laşitatea şi turpitudinile mele, ci supremul lor curaj. O viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă. De înmulţit cu 2000, pentru a vedea proporţia tragediei ! Erau cu toţii oameni tineri, curajoşi, poate puţin naivi. Au luptat şi au murit pentru libertate, ce poate fi mai frumos?

Adevărul este că nu ne-am luptat degeaba. nu au murit oameni degeaba. Ne-am luptat pentru marian oprisan!

Imi aduc aminte că era o opinie cvasigenerală împotriva lui Ceauşescu, nici nu aş zice că acea revoluţie/loviluţie/ sau ce-o fi fost, a fost anticomunistă, doar anticeausista. Culmea este că unii oameni au avertizat de atunci: o s-ajungeţi să-l regretaţi pe Ceauşescu! Au avut dreptate, acest lucru este actual. În sistemul comunst centralizat al lui Ceauşescu mai exista bun simţ la nivelul prim-secretarilor, sau al secretarilor de partid, oamenii pe care se sprijinea sistemul. Vede azi cineva aşa ceva la clasa politică românească, începând cu Liviu Dragnea sau Marian Oprişan, sau Sorina Plăcintă? ( ca să nu fiu partizan deloc!)

Mineriadele au fost o altă faţă otrăvită a Revoluţie, o continuare logică în viziunea PSD şi a lui Ion Iliescu

Ion Iliescu este unul din marii profitori ai Revoluţiei. Nu i-au ajuns cele 2000 de victime la revoluţie, l-a mai şi executat mişeleşte pe Ceauşescu. Sunt mâini pătate de sânge, care nu se mai poate spăla. Aşa că, în fond, dacă aş fi murit şi eu la revoluţie, yău că mi-ar fi părut tare rău acum. Aş fi murit în fond ca să ajungă Iliescu la putere, iar după nişte ani să ajungă Ponta la putere (ceea ce este şi mai grav). De altfel, este tragedia repetată a poporului român, care trebuie să facă alegeri imposibile. Iliescu contra Vadim, Băsescu vs Ponta şi exemplele ar putea continua la nesfârşit!

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei morţi la revoluţie. Ei au avut un ideal, şi l-au urmărit, bravo lor! Din păcate ei au vrut una, şi a ieşit alta! Dacă ar fi ghicit cineva această sinuoasă traiectorie parcursă de România, fiţi sigur că nu mai ieşea nimeni în stradă!

Craciun fericit si un sincer la Multi Ani tuturor românilor, inclusiv clasei politice!

România la răspântie

Sperăm cu toţii într-o soartă mai bună pentru ţara noastră, cu toate întâmplările politice din ultima vreme.

USL este condusă de doi indivizi slabi, comparativ cu Băsescu, Videanu sau Udrea. Interesant cum continuă să-şi facă deservicii. Dacă nu mi-ar fi frică de ziua de mâine aş zice să-i lăsăm în pace să guverneze, numai că riscurile sunt prea mari. Dea Domnul să mă înşel, aş fi cel mai fericit!

Această coaliţie contra naturii nu pare să aibă un program coerent, afară de marota personală a liderilor împotriva lui Băsescu. Aceştia râd şi zâmbesc pe unde apucă, într-un festivism deşănţat, mai dau câte-o hotărâtă declaraţie antibăsesciană, considerând că în felul ăsta fiţos şi arogant şi-au îndeplinit deja datoria faţă de partid şi de ţară! Deşi nu cred că îi putem supraestima, considerându-i patrioţi şi preocupaţi de soarta ţării.

Eterna şi fascinanta Românie, nu-i lăsaţi  pe ponta şi Antonescu să o distrugă

Ce fel de ţară este aceasta, în care lideri locali cum e Liviu Dragnea de la Teleorman au căpătat o mare influenţă şi notorietate. Cui îi pasă, la ora asta Dragnea şi alţii ca el fac guverne şi trag sfori.

Paradoxal, Traian Băsescu a (re)devenit o speranţă naţională, numai că şi el s-o fi săturat de România după acuzele nesimţite şi nemeritate din ultima vreme. Asta este chiar culmea, comparabil cu situaţia rechinilor din Oceanul Indian. (periculoasele făpturi sun ameninţate cu dispariţia, deoarece supa de rechin este o delicatesă în Asia. Trebuie luate deci măsuri de protejare a lor).

Una din puţinele speranţe rămase!

Piesa din ziua de azi nu este nouă, se cunoaşte de pe vremea fanarioţilor , care veneau în Românica săraci şi plecau bogaţi.  Simt acelaţi lucru din partea USLului şi a camarilei sale, o neostoită sete de îmbogăţire. Aşa se face politica în România, acesta este ADNul politic al poporului român. Ce rost are să te opui, să te pişi contra vântului? Sunt vreo câteva exemple ilustre, ele se cunosc bine., şi nu detaliez încă  eu!

Fitele si nesimtirea companiei Blue Air

Am fost in vara la Roma, si mi-a placut mult. Mi-a placut chiar si zborul cu Blue Air, si avionul, chiar si pilotii destul de priceputi. O experienta placuta, in general.

O companie bună şi serioasă, până la un punct

Până când mi-aduc aminte în particular de neplăcuta experienţă a bagajului! O condiţie a contractului este ca bagajul să intre în şablonul special construit (ale cărui dimensiuni au fost stabilite pe baze necunoscute, nu au mare legătură cu dimensiunile compartimentelor de bagaje!). Am fost rugat să introduc bagajul în şablon (oamenii nesimţiţi de la Blue Air Bucuresti îşi dădeau ceva coate şi se priveau complici. Găsiseră  încă o persoană de muls. Probabil că au salarii mici, aşa e la un low cost). După ce am introdus bagajul în şablon, mi s-a atras atenţia că trebuie să aibă joc, adică să se poată mişca uşor. Deci încă o prostie şi un abuz! Mi  s-a cerut să platesc 50 Euro, sau să scap de bagajul respectiv. Şi a continuat circul, în sensul că au început să  anunţe plecarea în scurt timp a avionului (complet fără noimă, bineînţeles, a mai durat 30 de minute!).

terminalul Blue air de la Otopeni este teatrul unor ântâmplări ciudate

Epilogul este că am cedat şi am plătit, rămânând fără bani de mâncare la Roma. Am avut coşmaruri tot sejurul de ceea ce se poate întâmpla la întoarcere, şi în consecinţă am scăpat de acea geantă, ânregistrând o nouă pagubă substanţială datorată în totalitate companiei Blue Air (20 Euro). A fost mult mai simplu, pentru că eram în Roma, nu la românii noştri şnapani. Iar avionul a avut o întârziere substanţială de 1 oră! Pentru care merita să-i taxez şi eu pe ei, împreună ceilalţi pasageri.

Ce mai înseamnă în ziua de azi să fii român

Sau mai bine zis, cât mai înseamnă sau cât mai valorează să fii român. Ar trebui să primesc un răspuns imediat, necondiţionat, din inimă. Mi-aş dori mult ca acest răspuns să fie "Mult, foarte mult, aproape totul".

Dacă mă gândesc însă mai adânc la tipurile de români din ziua de azi, trebuie să nuanţăm şi să particularizăm mult. Fiecare român are România lui, România pe care o merită. Nimeni nu primeşte mai mult decăt merită, iar puţini sunt pregătiţi să dea mai mult decât au primit.

Dacă întrebi un politician, el va răspune aşa cum visez eu la această întrebare, ba chiar va vorbi jumătate de oră despre asta, un subiect ce se putea termina în 30 de secunde. Întrebaţi-l pe Alin Trăşculescu dacă îşi iubeşte patria, sau pe Adrian Năstase. Iubind-o foarte mult, s-au gândit să şi profite de pe urma ei.

România de pe Calea Victoriei e puţin diferită de cea a celor de la ţară

Dacă te duci la ţară undeva, vei primi un răspuns scurt şi sincer. Ceva de genul "Da, dar asta nu ţine de foame şi nici de sete" sau" Nu ştiu, nu-s de pe aici, am venit la cumătrul". Unii dintre intervievaţi, probabil abonaţii la ajutor social, s-ar putea să te întrebe dacă eşti de la vreo televiziune şi dacă poţi să le dai ceva de mâncare, iar primarul va refuza să răspundă din lipsă de timp.

Iulia Vântur, foarte celebrală şi cu silicoanele pe-afară

Dacă ajungi la intelectuali mai de soi, tip Tanţa de la supermarketul din colţ, Laura Cosoi, Iulia Vântur sau Simona Sensual, acestea vor da un răspuns ambiguu, nici da nici nu, de frică să nu păţească ceva imaginea lor publică. următorul răspuns, indiferent de întrebare va fi despre India, Kamasutra şi se va sfărţi cu refuzul de a da numărul de telefon. Asta înseamnă o româncă adevărată.

Foarte patrioţi se vor dovedi cu siguranţă românii plecaţi din ţară, care s-ar întoarce, dar n-au la ce, şi care sărbătoresc Ziua Naţională prin muncă. Şi la fel de patrioţi străinii ajunşi în România, pentru care România înseamnă cu adevărat o patrie, chiar dacă e a doua. Pe ei România îi hrăneşte.

Ziua de azi este grea, pentru multă lume, iar cea de mâine şi mai şi. Noroc cu politicienii care mai organizează Ziua Naţională, pentru că altfel puteam să şi uităm de ea. Şi noroc cu noi ăştia toţi, care ne-am dori să facem România să avanseze.

La Iaşi nu se simte criza

Ajungând la Iaşi după mai mulţi ani, şi fiind un oraş pe care-l iubesc, am observat nişte evoluţii foarte anormale, pe care mă grăbesc să vi le înfăţişez!

Elegantul şi impunătorul palat al Culturii din Iaşi, în renovare şi în lipsă de fonduri, nu poate fi vizitat

Nu pot să nu zic nimic despre Fundaţia Academică Petre Andrei, o instituţie foarte controversată, care nu se ştie câţi studenţi mai are la multiplele ei forme de învăţământ. Important este numai faptul că rezistă, subzistă chiar în aceste vremuri tulburi de criză. Şi mi-am dat seama cum a reuşit să-şi ridice ditamai sediul în plin centrul prestigiosului oraş cultural Iaşi. Concret, după ce un absolvent a plătit ani întregi bani grei, pentru eliberarea diplomei de absolvire i se mai solicită plata unei taxe de cel puţin 100 RON. Mi se pare revoltător şi monstruos, un exemplu de fiţe academice de cea mai joasă speţă! La fel de nesimţită este ideea ENET Focşani care percepe 100 RON taxă de debranşare, ca să te lase să ieşi din sistemul centralizat ( după ce ani întregi, sau chiar zeci de ani, ai fost clientul lor!)

Iar acest uriaş inutil mall, permanent gol, a stricat tot aspectul arhitectural al centrului oraşului Iaşi

Tot în acel superb centru, unul din locurile unde pulsează din plin inima culturii româneşti, în imediata apropiere a Palatului Culturii a apărut un mall. Dar nu orice mall, unul uriaş! Unul cum probabil în Bucureşti nu există, acolo nu s-a găsit atâta spaţiu disponibil. Nu ştiu cine a făcut studiul de fezabilitate pentru această uriaşă inutilă investiţie şi dacă ea era necesară pentru acest oraş în acel loc. Personal, nu de banii investitorilor mi se rupe sufletul (respectivul mall părea cu atât mai uriaş fiind aproape complet gol!) ci de oribilul aspect pe care l-a căpătat centrul prin construirea acestui oribil şi nepotrivit mall!

Universitatea Petre Andrei din Iaşi este un mall cultural, fără  doar şi poate

În Palatul Culturii nu se poate vizita nimic din cauza lucrărilor de renovare ce trenează din lipsă de fonduri. Iar între timp apare hocus-pocus un mall (un rahat de mall) pentru care fondurile nu au fost o problemă şi nu s-a lucrat cu economie.

Sunt mai multe concluzii de tras:
-moldovenii sunt imprevizibili
-moldovenii sunt atât de săraci, încât la ei nu a ajuns criza

Bunul simţ in politica românească

 Bine, bine, ştiu că veţi spune că aşa ceva nu mai există de mult, că este deja science fiction. Bun simţ nu mai există în politica romînească de pe vremea secretarilor de partid ai lui Ceauşescu, sau poate mai departe, de pe vremea lui Burebista!

Popularul actor local Sorin Francu şi ansamblul Ţara Vrancei au participat la lansarea candidaţilor USL pentru Focşani

Şi totuşi acum, în plină campanie electorală, este îmbucurător că sunt oameni din ambele tabere care mai dau dovadă de măsură şi bun simţ, de o bună educaţie, şi sper ca acest lucru să le folosească. Eu personal mă voi strădui să stimulez aceste calităţi acolo unde le voi vedea şi le voi găsi, apreciez foarte mult aceste lucruri, pe lângă patriotism şi capacitatea de a te gândi la cel de lângă tine (nu este vorba despre soţ/soţie, atenţie, dar nici despre legături extraconjugale, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit).

Candidaţii al căror bun simţ m-a impresionat. Cine nu-i recunoaşte şi vrea să ştie numele să mă întrebe!

Fapt este că societatea românească actuală  a rămas destul de polarizată, după ce a fost în pragul unui război civil. Această divizare, adevărată dihotomie, este foarte periculoasă, şi voi încerca să stau departe de ea, să nu fac vreo pledoarie partinică pro domo. Unirea/reunirea acestei societăţi, coeziunea ei ar fi marea miză a acestor alegeri, şi pentru mine ar fi cel mai atrăgător proiect.

Am luat parte ca observator la lansarea candidaţilor USL pentru Focşani, şi nu vreau să dau nume sau să fac publicitate deşănţată, nreau să rămân la bun simţ, după cum am promis. Probabil că veţi recunoaşte personajele, sunt deschis la discuţii şi lămuriri oricând.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost bunul simţ. Nu s-au dat mici şi bere, slavă Domnului (s-a petrecut într-o sală de cinematograf), nu s-au făcut promisiuni fără acoperire. A fost doar un spectacol folcloric bunicel, pentru a exalta puţin naţionalismul românilor, care a apărut şi prin cuvântări (chiar nu era cazul de discursuri anti UDMR, zău aşa. Pericolul cel mai mare pentru România nu mai sunt de mult ungurii, ci românii!).

Restul rezultă din fotografii! Nu prea am văzut fiţe şi nesimţire.

Clasa politica românească în oglinda lui Alin Trăşculescu

Ca să se aleagă şi anul ăsta şi să nu rămână fără colegiu, Alinuţ/Alinuş s-a hotărât să candideze. Am început aşa incât similitudinea cu piesele lui Caragiale să se vadă cât mai bine. Frapant, în 100 de ani scurşi de la moartea lui Caragiale nu s-a schimbat nimic în clasa politică românească, problema probabil că este în ADNul poporului român.

Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai corupt din ţară

Oare cum o fi fost pe vremea lui Burebista, că pe aia a lui Ceauşescu am trăit-o. Era o corupţie de altă natură şi de alte proporţii, probabil că mai exista bunul simţ în rândul clasei politice dâmboviţene şi mioritice. Interesant că a noastră clasă politică îşi exportă aceste moravuri pernicioase, gândiţi-vă la peripeţiile lui Adrian Năstase la Bruxelles, i-a făcut pe toţi varză!

Dar să revenim la Alin Trăşculescu, unul dintre cei mai tineri şi mai săraci parlamentari! Nu vreau neapărat să-i iau apărarea, ne cunoaştem şi ne-am faultat la fotbal Mai târziu, putea să mă ajute într-o chestie şi nu a vrut să o facă! dar nu am nimic personal, vreau să fiu căt mai obiectiv şi să punctez numai nişte lucruri.

Carismaticul alin Traşculescu, unul din cei mai tineri şi săraci politicieni. Vai de mama lui1

Fiind ei în campanie, oamenii din PDL/ARD se distanţează de Alin ca să nu piardă toţi la alegeri. Băsescu nu zice nimic, Elena Udrea fiţoasa s-a mutat la Roman. Nu era de aşteptat aşa ceva, bănuiesc că Alin nu a lucrat de capul lui la acest proiect, banii erau cu siguranţă destinaţi alegerilor care bat la uşă!

Şi mai interesant, Victor Ponta încearcă să-i ia apărarea, surpriză mai mare nu se putea! Probabil că Victor Ponta a organizat totul, asta este singura explicaţie!

Victor Ponta, un premier imberb din alt film, aflat la vârsta primelor întrebări şi revelaţii

Deci, mai clar de-atâta nu se poate: oglinda lui Alin Trăşculescu s-a crăpat şi i-a tăiat buza, iar în oglindă se vede acum totul cu susul în jos şi cu stânga în dreapta! Să innebuneşti, nu alta!

Cultura, o şansă mare a României

Cultura nu înseamnă numai manele, deşi unii dintre noi se vor îndoi de acest lucru. Nu aş vrea să-i jignesc pe manelişti, dar cultura înseamnă orice, afară de manele.

Tudor Gheorghe azi

România are o cultură cu care se poate mândri, fără îndoială. Numai că o cultură se trăieşte şi se reinventează în fiecare zi. Poate pentru generaţiile de azi nu înseamnă nimic Eminescu & Co, nu sunt actuali, nu se potrivesc cu vremurile, e mult mai simplu să comutăm pe manele.

Ce bine că până la manele mai sunt nişte variante, şi una dintre ele este Tudor Gheorghe. Îl ştiu de mic copil pe Tudor Gheorghe, i-am admirat totdeauna ţinuta ireproşabilă, umorul, şi i-am admirat şi patriotismul, pe care l-am simţit foarte sincer şi pornind adânc din inimă, încă de pe vremea lui Ceauşescu. Drept dovadă ca acest patriotism  de oltean şi de român adevărat a rămas acolo la locul său.

Român de viţă veche

Dacă ar putea convinge cineva tânara generaţie să vină la concertele lui Tudor Gheorghe   nu ar mai fi note de 2 la bacalaureat, sunt sigur. Ba chiar şi muzica ar fi şi ea mai accesibilă. Tudor Gheorghe are stofă, are şarm, este un aristocrat adevărat, şi îi mulţumim că şi datorită lui mai există o cultură română, şi această cultură trăieşte din plin în noi toţi şi prin noi toţi.

Dacă am avea mai mulţi români ca acest nobil de Bănie ar fi mult mai uşor de trăit în România, cu toate contemporanele noastre vicisitudini. Un ireproşabil aristocrat fără fiţe, asta este Tudor Gheorghe. Ascultaţi-l pe maestrul Tudor Gheorghe cântând despre Amza Pellea şi simţiţi emoţia. Slavă Domnului că pe unul din aceşti mari olteni îl mai avem pe lângă noi în carne şi oase. Eu nu sunt oltean, şi nici nu contează, suntem cu toţii români! Şi contemporani cu o legendă.

Listele românilor

Mă amuz adeseori de bărbaţii care vin la ei cu liste făcute de mama, bunica sau soţia (şi mă gândesc cu groază la ce liste are soţul Monicăi Tatoiu). Mă întreb cum arată listele lui Traian Băsescu, sau cum erau listele lui Nicolae Ceauşescu.

De studiat: listele de cumpărături de la piaţă există numai în România?

De fapt, pe vremea regimului comunist nu prea îşi aveau loc aceste liste, nu prea exista ofertă. La uriaşele cozi care apăreau pe atunci nu te duceai cu lista, nu aveai de ce. Era o coadă lungă la lapte, o coadă la pâine, o coadă şa carne etc. Cine se vaită de sărăcia din ziua de azi să se gândească la acest lucru şi o să-i treacă.

Mai încoace, după 1990, au apărut listele în toată splendoarea lor:
-2 kg carne
-3 kg varză
-1 kg ardei gras
Se subînţeleg mărarul şi pătrunjelul, care nu pot lipsi din nici o listă (este una din axiomele de bază). Cred că Iulia Vântur a exagerat cu listele pentru Marius Moga de s-au despărţit. Nu, nu erau lungi, dar erau de fiţe, una sau două poziţii foarte bine determinate, şi cât mai exotice (1.Pardesiu cu cristale Swarowski 2. Sutien cu Swarowski). La fel face Elena Băsescu, viitorul este gri (sau Elena primeşte listele, şi le dă mai departe, lui Traian, se unde îşi urmează calea ierarhică prin SPP, SRI, SIE. Până la completa execuţie trec 2 zile).

De un an doi, sau mai bine zis de când a început criza asta, listele s-au micşorat drastic, iar în cazurile extreme au dispărut definitiv. S-a tăiat fără milă, atâ din numărul de articole, cât şi din cantităţi. Lista amintită mai sus ar arăta astăzi astfel:
-0,5 kg şniţel de soia
-200 gr varză
Culmea, mărarul şi pătrunjelul sunt tot acolo, nu au fost afectate în niciun fel de criză. Sunt aproape sigur că se aflau şi pe listele lui Burebista. Acest plante sunt un bun exemplu pentru toată lumea de cum se poate trece peste orice criză.

Studiul aprofundat al acestor liste este o excelentă documentare pentru orice politician. Dacă vreunul din ei va constatata că în timpul mandatului său au crescut cantitativ şi calitativ listele cetăţenilor, acela poate fi sigur că va fi reales.

Românii care se pricep la toate

Este bine să-ţi dai cu părerea despre orice, emiţând nişte inepţii dorite a deveni judecăţi de valoare? Şi cu toate acestea, lumea bună o face cu seninătate şi cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună. Un exemplu elocvent şi odios a fost Nicolae Ceauşescu, împreună cu coana Leana, care deviau cu aplomb pe cărări ştiute, sau numai de ei ştiute.

Coana Leana, mama tuturor plagiatorilor (Ponta ar putea lua lecţii)

O întrebare: cultul personalităţii ţesut în jurul lui Nicolae Ceauşescu a fost întreţinut de el personal (caz în care era paranoic) sau de către camarila din jurul său, care a profitat îndelung de această situaţie ? S-ar putea ca adevărul să fie undeva la mijloc, ca de obicei!

Monica tatoiu, arhetipul românului deştept şi şmecher, care se pricepe la toate (ce-o fi indicând în  fotografie)

Să vă gândiţi deci, că atunci când nu vă contraziceţi şeful care bate câmpii pentru a-i câştiga bunăvoinţa nu-i faceţi decât un mare deserviciu, care se va întoarce împotriva dvs! Iar el personal ar trebui să devină foarte suspicios nu cu criticii săi, ci cu linguşitorii săi!

Dar nu trebuie să ne ducem atât de departe în trecut, putem găsi exemple cu ghiotura chiar în zilele noadtre de graţie. Vedetele de la Pro Tv atunci când dau interviuri (cine le pune) se simt datoare să-şi etaleze geniul enciclopedic. Una dintre ele (Andreea Raicu cred) a povestit de curând ce bine i-a făcut ei călătoria în India, cum a fost într-un ashram, şi chiar despre profundele ei revelaţii (Osho!). Dar poate exagerez eu, vă rog să-spuneţi dacă greşesc cu ceva.

Lat, but not least, Gigi Becali, un self made man care o ia deseori pe arătură

O menţiune specială pentru o vedetă care chiar se pricepe la absolut orice, de la fotbal până la cosmetice, de la politică până la dedesubturile Bruxeles-ului. Cu siguranţă eu (şi nu numai eu) m-aş simţi dezamăgit şi dezorientat dacă aş afla vreodată că există ceva la care Monica Tatoiu să nu se priceapă!

Fariseismul românilor

Fariseul este un om total nesincer, prefăcut, care nu are curajul să spună adevărul şi nici ceea ce gândeşte în totalitate. Probabil că în anumite împrejurări nici nu poţi fi complet sincer, poate deveni o problemă de supravieţuire.

Cetatea Alba-Iulia, un simbol al unităţii naţionale, care tinde să fie înlocuită de mărunte orgolii personale.

Mai dai cu periuţa, mai dai cu diplomaţia, etc. Numai că se întâmplă adeseori că aceşti compatrioţi ai noştri, 100 % ortodocşi, care merg la biserică şi se declară ritos credincioşi ortodocşi de rit vechi sau nou, fac multe lucruri în contradicţie cu dogma creştin ortodoxă.

Trecem aici peste păcatele clerului şi ale bisericii, nu este căderea mea să le judec, şi nici nu vreau să-mi arog acest drept. Mai departe, nu vreau să judec sau să critic pe nimeni altcineva, pentru că şi eu sunt român şi supus acestor boli ci doar să ridic nişte probleme.

Simpaticul preşedinte jucător Băsescu, care se poate retrage liniştit după ce şi-a măritat fetele. Numai că nu-l lasă Ponta.

Păcatul primordial al românilor este invidia, după părerea mea. Numeroşii bolnavi de ficat din România (altă racilă naţională )nu au dezvoltat această maladie exclusiv datorită băuturii, ci mai ales datorită caprei vecinului, înţelegeţi foarte bine ceea ce vreau să spun.

Mulţi dintre românii posesori de maşini străine s-au săturat de ceea ce se întâmplă în aşa zisele reprezentanţe auto. revizia în străinătate devine o opţiune tot mai atrăgătoare

Ar urma, într-un clasament sui-generis, trufia, adică fiţele, lucru studiat îndelung, inclusiv în prezentul blog. O formă specială de trufie este comportarea sub orice critică a unor patroni cu angajaţii lor (observaţii dese şi nu total motivate, concedieri fără motiv, sancţiuni nejustificate) sau chiar cu clienţii lor (preţuri total umflate, de ex în reprezentanţele auto, unde ora de manoperă a juns la incredibilul preţ  de 100 RON. Consumabilele situate la acelaşi nivel neruşinat fac o revizie la reprezentanţele din România mai scumpă decât în străinătate, aşa că ştiţi ce aveţi de făcut!).

În strânsă concordanţă, lipsa de iubire a românului faţă de aproapele său. Toţi emigranţii ajunşi în străinătate mărturisesc unanim că românii sunt cei mai de temut şi de ocolit oameni pentru conaţonalii lor. Motivele sunt complet necunoscute, nu cred că poate explica cineva în mod raţional de ce se întâmplă acest lucru! Această răutate eşuează adeseori în penibil, grotesc şi prostesc, vezi cazul notoriu Băsescu vs Ponta-Antonescu sau penibilul meci poliţie vs controlori de tren. Ar trebui să fie loc sub soare pentru toţi.

Poate este necesară o educaţie orientată pe om, relaţii umane, bun simţ, iubire faţă de aproapele, şi nu se ştie cine ar trebui să o facă (familia, şcoala, biserica)

Se aude preasfinte Nicolae şi vasile, că de Ovidiu ce să mai zicem!

Puterea presei si puterea politiei în România

Este foarte interesant ceea ce se întâmplă cu puterile de stat în ziua de azi. Cred că pot să zic fără riscul de a greşi ca pe Românica asta a noastră o cam lasă puterile şi îi tremură genunchii, nu mai vorbim de prostată!

O ţară frumoasă, păcat că este locuită 

Dar să le luăm pe rând. Având în vedere că puterea absolută corupe absolut, mă gândesc la Ceauşescu, şi chiar la Băsescu. Buuun, ne-am lămurit cu puterea prezidenţială din ziua de azi, parol. A fost mai uşor decât m-aşteptam.

Despre puterea legislativă, iarăşi puţine cuvinte de spus în acest moment: se doarme, nu se vine la serviciu, iar în rest se fac integrame. Prea puţine lucruri utile pentru locuitorii acestei ţări. Atenţie că se apropie nişte alegeri parlamentare.

Pe vremea împuşcatului nu i-a venit nimănui ideea tămpită de a-i condamna pe controlorii de tren corupţi, Personal, am mers mult cu naşul.

Nu ştiu la ce tip de putere intră poliţia, poliţia T.F. mai ales. Felul în care poliţia T.f. şi-a consumat resursele timp de un an ca să-i înfunde pe controlorii de pe trenuri mi se pare revoltător. Puteau să-şi folosească timpul şi resursele mult mai bine, este suspect şi probabil că a pornit totul de la nişte vendete personale, sau mai grav de la o comandă politică. Sper să aflăm adevărul.

Traian Băsescu şi instituţia prezidenţială, un rău necesar

Acum 20 de ani, pe vremea lui Ceaşcă, odihnească-se în pace, pe când eram student şi mergeam cu trenul foloseam metoda mersului cu naşul. Foarte avantajoasă pentru toată lumea. Chiar în acele timpuri de dictatură şi opresiune nu i-a venit nimănui ideea tâmpită de a distruge acest sistem. Acum însă, de un an încoace, poliţia T.F. (sau cei mai reduşi mintal dintre ei), se chinuie să urmărească mai mulţi controlori de tren cu un entuziasm şi o perseverenţă demne de o cauză mai bună. probabil că face parte parte din campania anticorupţie a lui Băsescu.

Iar felul în care presa preia această ştire şi face nişte ţinte din controlorii de tren este la fel de penibil şi revoltător. Probabil că nu mai sunt alte ştiri de dat pe sticlă, pe online, sau în ediţiile tipărite.

Marele avantaj este (sau era) în România  acela că mai ai cu cine vorbi. Poţi să te bazezi pe înţelegerea şi poate chiar ajutorul aproapelui, fie el poliţist, controlor de tren, medic, sau mecanic auto, numai că are şi el nevoie de un mic stimulent. (Rog din răsputeri poliţia T.F în lipsă de treabă să nu  înceapă vreo campanie împotriva medicilor sau a mecanicilor auto. la fel presa!). Acest mod de a aranja lucrurile, puteţi să-l denumiţi balcanic sau fanariot, înseamnă diplomaţie şi relaţii umane, discipline la care Vestul este corijent pe lângă noi sau alte ţări balcanice. Atenţie mărită guvernanţilor, dacă pierdem şi acest lucru, chiar că nu merită să mai trăim în România.

Un portret de fiţe

Vreau să spun, de fapt, portretul unui fiţos. Adică unul din aceia datorită căruia mulţi au plecat din România, unii se pregătesc să plece, şi chiar şi eu parcă aş pleca atunci când mi-aduc aminte de el.

Cu un rahat de Passat de numai 30000 de Euro te-ai nfăcut de rahat definitiv la orice local care se respectă de pe Dorobanţi!

Unde poate fi găsit acest băiat cu fiţe si de fiţe? Peste tot, fii sigur. Cred că este o faună în rapidă extindere, este de bon ton la o anumită vârstă să fii fiţos! Nu scapi de fiţoşi nici la Cabana Babele, care şi-a pus termopane şi organizează nunţi de fiţe, bineînţeles, la care invitaţii vin cu telecabina, sau chiar cu helicopterul! Astea da fiţe, spre deosebire de cafenelele din Dorobanţi, unde se poate duce oricine cu un amărît de Mercedes (Passatul te descalifică definitiv, nimeni nu stă de vorbă cu tine, decât dacă le spui că ai sărăcit şi cu ultimii 30000 de Euro ai cumpărat maşina asta amărâtă de care ţi-e greaţă pur şi simplu).

O adevărată maşină de fiţe, arzând datorită neglijenţei şi neatenţiei!

În trafic recunoşti foarte uşor pe fiţos: ascultă muzica la maxim, nu aude că i s-a stricat maşina. O cauză principală a marilor distrugeri provocate de incendii la maşinile bengoase este observarea lor tardivă, cu siguranţă. Nu contează, papa plăteşte, sau asigurarea plăteşte după caz. Bengosul poartă tot timpul ochelarii de soare pe nas şi nu-i dă jos nici la WC, şi cu atât mai puţin când intră într-o cameră întunecată. Bengosul claxonează mai ales când nu este nevoie, nu dă prioritate nimănui, începând cu pietoni şi biciclişti ( şoferul ambasadei Rusiei care a produs un grav accident este un exemplu tipic de om cu fiţe, care bineînţeles nu va păţi nimic!). Fiţosul ţine geamul lăsat, are antebraţul cu cu 2 ghiuluri groase la vedere. Probabil că fiţosul are şi o motocicletă, pe care o conduce noaptea la ora 2 cu maximum posibil de zgomot.

Dacă eşti la o discuţie mai largă, şi cineva se pricepe la toate, şi nu lasă pe nimeni altcineva să vorbească (stil Andreea Creţulescu sau Mihai Tatulici) să ştii că el este omul de care vorbim, adică bengosul, fiţosul sau cum vrei să-i spui. Ai grijă să nu-l superi, pentru că este ranchiunos!

Fiţoşi mari şi mici, uniţi-vă, aşa nu mai merge!

Festivalul Viei si Vinului Focsani

Acest festival, bun în principiu pentru mulţii localnici care trăiesc de pe urma viei, a ajuns o caricatură.

Focşani, un oraş liniştit, care a fost deranjat trei zile şi trei nopţi de festivalul Vinului Bachus

Nu vorbesc numai despre lipsa oricărui strop de bere la toţi micii de acolo, pentru că era vin destul. Vorbesc despre preţuri: pastrama de oaie a costat 80 RON/kg, ceea ce reprezintă un preţ aproape dublu faţă de normal. Vinul, nici el mai prejos: 10 RON/litru, în condiţiile în care acelaşi vin se găseşte la cramele din oraş cu 7 RON. Acelaşi fenomen inexplicabil de umflare a preţurilor l-am observat şi la brânza de putină, ca şi la toate celelalte. Probabil că sunt chiriile mari, ceea ce nu este de înţeles în condiţiile în care Festivalul a avut un buget uriaş şi a adus invitaţi vedetă, de ex. Lou Bega!

Tradiţionalii mititei, 2 RON/bucata. Un festival aproape dâmboviţean, transplantat pe Milcov. O grefă nereuşită

Mai grav decât atât, în ţara vinului, Vrancea, nu găseşti un vin bun şi competitiv. Iar despre posibilitatea dată micilor producători de a încheia contracte avantajoase, nici pomeneală, nu vă faceţi nici un fel de iluzii. Singurul scop nedeclarat al festivalului, dar îndeplinit şi urmărit intens, a fost acela de platformă electorală pentru apropiatele alegeri parlamentare. Hai să nu dau nume acum, le bănuiţi şi singuri.

Vinul a costat neruşinat 10 RON//litru. Oare aşa trebuie la festival, sau sunt chiriile prea mari!

Foarte interesant cum au suportat locuitorii de la blocurile invecinate Pieţei Unirii trei zile de fum şi de spectacole nocturne până târziu în noapte. Dar aşa este mămăliga românească, explodează mai greu!

Pe scurt: mult,prost şi fără rost. Multe fiţe, mulţi minoritari. Promovare turistică ioc. Aşteptăm cu nerăbdare ediţia viitoare.

Idei de afaceri in România de azi

Am nişte idei, unele mai haioase decât altele, şi am marea dorinţă să reuşesc ceva profesional în viaţa asta, în România contrmporană (cred că sunt nebun!). Vi le spun şi vouă, ca să le incercaţi şi voi, şi să aflu care merg.

Una e să fii taximetrist la Bucureşti, Braşov etc şi alta în România second hand

1.Taximetrist 12 ore pe zi, pentru 50 RON
2.Afacerile ilegale (droguri, arme, proxenetism) necesită o anumită structură şi nişte relaţii. Cred că pe astea nu le voi încerca vreodată.
3.Politică. Exact aceeaşi observaţie de mai sus este valabilă. Poate reuşim şi noi ăştia mai de rând şi mai normali!

O fi bun un Mihai Viteazul, sau un Ţepeş Dracula să repună ţara asta pe direcţie

4.Gigolo. Ai grijă în ce te bagi.
5.Ia o masă în piaţă şi vinde legume.
6.Ia o bucată de pământ la ţară, o casă şi fă-te fermier.
7.Crainic de televiziune. Trebuie să vorbeşti mult, să nu laşi pe nimeni altvineva să o facă, să loveşti sistematic într-o anumită direcţie. Nu trebuie să ştii foarte bine româneşte, dar trebuie să poţi fabrica o ştire din nimic. Având toate aceste calităţi succesul la Antene este garantat

Una din şansele României ar fi istoria ei, numai că din amintiri nu se poate trăi

Cam hilare, cam dezlânate, superficiale, fără plan de afaceri. Toate sunt la stadiul de vis, dar sper să reuşim cumva să scăpăm de vremurile grele, să scăpăm de fiţe.Dacă ar depinde numai de noi ar fi foarte bine şi reconfortant.

Dacă România ar redeveni comunistă

Nu este uşoară viaţa în ziua de azi pentru foarte multă lume în România, trebuie să o recunoaştem. La salariul mediu cunoscut de 200-300 Euro, după estimările mele, 80 % dintre români îşi asigură o viaţă mai mult sau mai puţin decentă, 10 % sunt complet depăşiţi de situaţie şi au nevoie de ajutor şi asistenţă, îm timp ce alţi  10 % sunt ultrabogaţi.

Dacă vă e dor de defilări şi de Ceauşescu, poftim. dar aduceţi-vă aminte şi de cozile la alimente şi de groaznicul sentiment de lipsă de libertate

O bună parte a românilor medii (adică cei 80 %), mai ales dacă au trăit şi pe vremea împuşcatului, au puternice nostalgii comuniste, chiar dacă mai pe ascuns, pentru că nu e de bon ton să fii marxist în România şi în Europa de zi. Pe toţi aceşti cripto-şi protocomunişti i-aş ruga mult să-mi răspundă la întrebarea simplă : Ce ar câştiga ei , dacă s-ar reveni la un regim comunist?

Oare România are vocaţia dictaturii? Multe clădiri din Bucureşti îşi aşteaptă ctitorul!

Păi, sincer, nu cred că mare lucru. Nu ar mai circula cu maşina decât 2 duminici pe lună (replica lor: în ziua de azi nu se circulă nici măcar atât din cauza preţului carburanţilor). Apoi, ar trebui să ia parte din nou la şedinţe de partid interminabile, unde un politruc nepriceput, dar bun de gură le-ar vorbi despre multe chestii absolut inutile (Replică: nici partidele de azi nu sunt cu nimic mai bune. La şedinţele PDL Băsescu, teoretic echidistant, face aranjamentele toate în spiritul vechii securităţi. La PNL aşa zisul lider nu se ştie dacă poate fi deranjat la şedinţe, iar de PSD ce să mai vorbim).

Defilările erau un prilej pentru Mitici de a junge tot la bere şi mici, tipic românesc şi dâmboviţean

Ar recâştiga dreptul de a fi urmăriţi şi anchetaţi de securitate şi de ilicit (puţină morală şi bun simţ nu ar strica totuşi în ziua de azi pentru toţi politicienii români!)

Cel mai mare câştig ar fi însă siguranţa locului de muncă şi a zilei de mâine. Dar şi atunci erau destul de relative.

Aşa că gata cu văicăreala, nostalgiile. Să trăim în prezent şi să ne ridicăm prin noi înşine.

Cum te vrea Basescu

Ce-o mai fi in capul lui Base? In momentele lui de luciditate, cred ca Băsescu viseaza la o Românie total supusa lui, adica la o Romanie de prosti probabil. Basescu te vrea prost, analfabet, manipulabil si manipulat; sau mai rău, Băsescu te vrea mort, ca sa scape de tine si de pensia pe care vei putea sa ajungi sa o ceri, iar el nu mai stie de unde sa o dea. Să fi uitat Base că datorită nouă este el acolo?

România are trecut, dar nu prea are prezent. Dar trebuie să i-l facem, împreună cu un viitor ca lumea

Si de ce sa-l condamnăm/criticăm doar pe Băsescu, pentru că opozanţii lui nu sunt cu nimic mai buni. Tragedia acestui popor este că trebuie să aleagă între SIDA şi cancer, dar sfârşitul este inevitabil. La fel de democratic era Ţepeş, cănd le lăsa boierilor şansa de a-şi alege ţeapa!

România asta frumoasă şi lucioasă o fi şi pentru noi?

Iar dinspre Europa, nici o şansă de mai bine,sau măcar speranţă. Din această Uniune Europeană nu se ştie cine a câştigat, dar România în niciun caz. Pare să existe o conspiraţie împotriva României, dar această conspiraţie nu este străină, internaţională sau evreiască. Nu, este pur românească, nişte oameni de pe aici de sub Carpaţi au uitat de ţara noastră, au luat nişte bani şi au închinat-o Europei. Consecinţa aderării este doar enorma creştere de preţuri, dar nu şi de salarii. Aici văd unul dintre marile merite ale lui Băsescu, şi-a păstrat patriotismul, şi pare să nu facă parte din această clică odioasă.

Rămâne să ne descurcăm cum vom putea, aşa cum am mai făcut-o! Atunci când Europa va garanta aceleaşi pensii în România şi Franţa, la fel cum România a garantat aceleali pensii în Iaşi şi Arad, nu mă voi mai simţi vinovat de entuziasmul meu iniţial privitor la Europa.

Unde sunt boierii de altadata?

Visul de aur, si de secole, al românilor nu este, cum ar putea crede Ceauşescu şi acoliţii, comunismul, ci este ceva mult mai pragmatic . Cred că visul secret al fiecărui român, victimă ancestrală a unui paternalism istoric, este acela de găsi un senior pe care să-l slujească cu (oarecare) devotament şi de care să profite cât de mult se poate, eventual luându-i toate, sau măcar o bună parte, din posesiunile sale.

Să stai la ţară şi să administrezi o mare avere a altcuiva, iată un vis pentru mulţi români

Există modele ilustre şi în literatură pentru aşa ceva: Dinu Păturică şi Iancu Urmatecu. Felul în care aceşti indivizi au profitat de slujbele lor, primite de la protectorii lor, este proverbial, dar denotă, de ce să nu recunoaştem, multă inteligenţă şi diplomaţie. Aceşti parveniţi au o înnăscută ambiţie de a reuşi, sunt prototipul unui self made man dâmboviţean. În ciuda defectelor lor , din care cel mai grav pare a fi abuzul de încredere, aceste arhetipuri reprezintă unul dintre modelele societăţii româneşti contemporane.

Istoria medievală a României, precum şi 50 de ani de dictatură, au lăsat urme în mentalul colectivŞ: paternalismul este una dintre ele.

Iar în lipsa boierilor de altădată, care din lene, decadenţă şi prostie ajungeau la mâna unor astfel slujbaşi, romănul şi-a folosit creativitatea lui înnăscută şi a găsit ţinte asemănătoare: statul român şi transnaţionalele!Afacerile oneroase pe care unii slujbaşi ai statului le fac  cu acesta sunt un model şi pentru alde Păturică şi Urmatecu. Din când în când însă, slavă Domnului, este prins şi dovedit unul din aceşti netrebnici profitori (nu întotdeauna cel dovedit este şi condamnat, este o altă discuţie). Acest instrument de apărare nu a fost folosit de către demnii boieri pământeni, care dintr-o prost înţeleasă onoare, nu şi-au denunţat şi dat în judecată slugile ticăloase, ci dimpotrivă, le-au sprijinit. O tempora, O mores.  

Clasa politică românească actuală constă din parveniţi tip Dinu Păturică în 90 % din cazuri. Să ne gândim numai la declaraţiile de avere, care sunt în marea majoritate incorecte, precum şi la maniera în care se fac afaceri cu statul.

Greu de întrevăzut un viitor luminos pentru o naţiune care are astfel de modele defecte. Ar fi buni nişte boieri în România de azi, iar dacă apar îi rog să aibă grijă cu cine se încurcă în administrarea afacerilor personale sau de stat.  Speranţa mea este clanul Becali.                                                                                                                            

Cel mai mare pericol pentru România

Din păcate, sau din fericire, cel mai mare pericol pentru România nu vine din afară. Nu cred că ameninţarea maghiară mai este reală, serioasă şi de luat în seamă, deşi de ambele părţi mai sunt extremişti, şi mai sunt nebuni. La nivel uman, individual, lucrueile sunt normale, sau aproape normale. Chiar şi eu, care nu trăiesc în Ardeal, am avut, şi mai am, mulţi prieteni maghiari, pe care nu voi uita să-i salut cu această ocazie, pentru că voi mai ajunge la ei probabil. În ciuda unor resentimente istorice inevitabile, reconcilierea istorică este posibilă, şi este în curs! Dacă Germania şi Franţa au reuşit, trebuie să reuşească şi România cu Ungaria.

Unde eşti tu, Ţepeş doamne. Pare-se că poporul român are vocaţia dictaturii, şi a modelului paternalist

Alte ameninţări externe, din fericire, nu prea se văd, slavă Domnului. Ar însemna asta că România poate şi trebuie să progreseze neabătut, să meargă înainte. Însă România merge cu frâna de mână trasă. Nu oculta mondială este problema, nu cine ştie ce conspiraţie, care există în capul vreunui Vadim, şi nici măcar criza economică mondială. Criza adevărată este în interior, şi este profundă. Pare-se că, fără vreo ameninţare externă, acest neam al nostru este condamnat să se dezbine. Nişte nesănătoşi ca Băsescu şi Ponta aduseseră ţara pe marginea unui război civil. Incredibil, dar adevărat, aceşti oameni, iluştri reprezentanţi ai clasei politice româneşti, în loc să facă ceva spre binele şi interesul general al ţării, se ocupă de meschinele lor orgolii personale. Cred că ar trebui să dispară amândoi, să plece şi să ne lase.

Poporul român petrece cu străinii, care sunt încântaţi, în timp ce poporul român rămâne supărat!

Şi mai sunt probleme destule în România, pe care clasa politică ar trebui să le ia în considerare, să le pună pe listă, şi să încerce să le rezolve. Încerc să le enumăr mai jos, s-ar pute să aveţi alte păreri, aştept comentariile voastre!

1.Abandonul şcolar, ţara noastră redevine analfabetă, ceea ce constituie un mare pericol. Inevitabil, de vreme ce şcoala nu foloseşte la nimic, sau pare să nu folosească, sau unii oameni văd astfel problema.

2.Emigraţia. Să sperăm însă că unii români se mai şi întorc, să pună umărul şi aici. Nu ar pleca nimeni probabil, dacă s-ar trăi bine aici şi ar avea salarii decente. Dar cine să le dea, de vreme ce marea majoritate a patronilor români sunt nişte parveniţi fiţoşi şi nesimţiţi.

Criza morală a bisericii este o chestiune foarte serioasă. Mult prea puţini preoţi şi-au recunoscut colaborarea cu Securitatea. (în foto biserica din deal, Sighişoara)

3.Criza morală a clasei politice, a bisericii, etc. este mult mai periculoasă decât cea economică.