Puterea presei si puterea politiei în România

Este foarte interesant ceea ce se întâmplă cu puterile de stat în ziua de azi. Cred că pot să zic fără riscul de a greşi ca pe Românica asta a noastră o cam lasă puterile şi îi tremură genunchii, nu mai vorbim de prostată!

O ţară frumoasă, păcat că este locuită 

Dar să le luăm pe rând. Având în vedere că puterea absolută corupe absolut, mă gândesc la Ceauşescu, şi chiar la Băsescu. Buuun, ne-am lămurit cu puterea prezidenţială din ziua de azi, parol. A fost mai uşor decât m-aşteptam.

Despre puterea legislativă, iarăşi puţine cuvinte de spus în acest moment: se doarme, nu se vine la serviciu, iar în rest se fac integrame. Prea puţine lucruri utile pentru locuitorii acestei ţări. Atenţie că se apropie nişte alegeri parlamentare.

Pe vremea împuşcatului nu i-a venit nimănui ideea tămpită de a-i condamna pe controlorii de tren corupţi, Personal, am mers mult cu naşul.

Nu ştiu la ce tip de putere intră poliţia, poliţia T.F. mai ales. Felul în care poliţia T.f. şi-a consumat resursele timp de un an ca să-i înfunde pe controlorii de pe trenuri mi se pare revoltător. Puteau să-şi folosească timpul şi resursele mult mai bine, este suspect şi probabil că a pornit totul de la nişte vendete personale, sau mai grav de la o comandă politică. Sper să aflăm adevărul.

Traian Băsescu şi instituţia prezidenţială, un rău necesar

Acum 20 de ani, pe vremea lui Ceaşcă, odihnească-se în pace, pe când eram student şi mergeam cu trenul foloseam metoda mersului cu naşul. Foarte avantajoasă pentru toată lumea. Chiar în acele timpuri de dictatură şi opresiune nu i-a venit nimănui ideea tâmpită de a distruge acest sistem. Acum însă, de un an încoace, poliţia T.F. (sau cei mai reduşi mintal dintre ei), se chinuie să urmărească mai mulţi controlori de tren cu un entuziasm şi o perseverenţă demne de o cauză mai bună. probabil că face parte parte din campania anticorupţie a lui Băsescu.

Iar felul în care presa preia această ştire şi face nişte ţinte din controlorii de tren este la fel de penibil şi revoltător. Probabil că nu mai sunt alte ştiri de dat pe sticlă, pe online, sau în ediţiile tipărite.

Marele avantaj este (sau era) în România  acela că mai ai cu cine vorbi. Poţi să te bazezi pe înţelegerea şi poate chiar ajutorul aproapelui, fie el poliţist, controlor de tren, medic, sau mecanic auto, numai că are şi el nevoie de un mic stimulent. (Rog din răsputeri poliţia T.F în lipsă de treabă să nu  înceapă vreo campanie împotriva medicilor sau a mecanicilor auto. la fel presa!). Acest mod de a aranja lucrurile, puteţi să-l denumiţi balcanic sau fanariot, înseamnă diplomaţie şi relaţii umane, discipline la care Vestul este corijent pe lângă noi sau alte ţări balcanice. Atenţie mărită guvernanţilor, dacă pierdem şi acest lucru, chiar că nu merită să mai trăim în România.