Ce mai înseamnă în ziua de azi să fii român

Sau mai bine zis, cât mai înseamnă sau cât mai valorează să fii român. Ar trebui să primesc un răspuns imediat, necondiţionat, din inimă. Mi-aş dori mult ca acest răspuns să fie "Mult, foarte mult, aproape totul".

Dacă mă gândesc însă mai adânc la tipurile de români din ziua de azi, trebuie să nuanţăm şi să particularizăm mult. Fiecare român are România lui, România pe care o merită. Nimeni nu primeşte mai mult decăt merită, iar puţini sunt pregătiţi să dea mai mult decât au primit.

Dacă întrebi un politician, el va răspune aşa cum visez eu la această întrebare, ba chiar va vorbi jumătate de oră despre asta, un subiect ce se putea termina în 30 de secunde. Întrebaţi-l pe Alin Trăşculescu dacă îşi iubeşte patria, sau pe Adrian Năstase. Iubind-o foarte mult, s-au gândit să şi profite de pe urma ei.

România de pe Calea Victoriei e puţin diferită de cea a celor de la ţară

Dacă te duci la ţară undeva, vei primi un răspuns scurt şi sincer. Ceva de genul "Da, dar asta nu ţine de foame şi nici de sete" sau" Nu ştiu, nu-s de pe aici, am venit la cumătrul". Unii dintre intervievaţi, probabil abonaţii la ajutor social, s-ar putea să te întrebe dacă eşti de la vreo televiziune şi dacă poţi să le dai ceva de mâncare, iar primarul va refuza să răspundă din lipsă de timp.

Iulia Vântur, foarte celebrală şi cu silicoanele pe-afară

Dacă ajungi la intelectuali mai de soi, tip Tanţa de la supermarketul din colţ, Laura Cosoi, Iulia Vântur sau Simona Sensual, acestea vor da un răspuns ambiguu, nici da nici nu, de frică să nu păţească ceva imaginea lor publică. următorul răspuns, indiferent de întrebare va fi despre India, Kamasutra şi se va sfărţi cu refuzul de a da numărul de telefon. Asta înseamnă o româncă adevărată.

Foarte patrioţi se vor dovedi cu siguranţă românii plecaţi din ţară, care s-ar întoarce, dar n-au la ce, şi care sărbătoresc Ziua Naţională prin muncă. Şi la fel de patrioţi străinii ajunşi în România, pentru care România înseamnă cu adevărat o patrie, chiar dacă e a doua. Pe ei România îi hrăneşte.

Ziua de azi este grea, pentru multă lume, iar cea de mâine şi mai şi. Noroc cu politicienii care mai organizează Ziua Naţională, pentru că altfel puteam să şi uităm de ea. Şi noroc cu noi ăştia toţi, care ne-am dori să facem România să avanseze.