Nesimtirea la romani: bugetarii

Imi face impresia ca in tara asta a noastra bugetarii nu inteleg menirea lor. Teoretic, sunt in slujba cetateanului, insa practic se comporta ca si cum ar fi in razboi impotriva lui.

Sa trecem repede peste lucrurile putrede din Administratiile Financiare, peste amenzile uriase si nefondate care se dau, peste uriasele si de nimic motivatele taxe de inmatriculare etc. Decat sa-ti faci in Romania firma, mai bine pleci. Si uite asa pleaca toata lumea din tara, sa vedem cu cine mai raman Ponta si cu Basescu. Ne facem firme in Bulgaria, la revedere.

Sa ajungem la politie. Fapt este ca s-au facut unele progrese fata de statul politienesc al lui Ceausescu, atunci cand politia facea incredibil de multe abuzuri. Unele lucruri nu se schimba insa: controalele radar nu au decat rolul de a strange amenzi, si de aceea stau ascunse, in loc sa stea la vedere pentru a descuraja pe vitezomani si alti raufacatori. Cu totul asemanator, campania de amenzi pentru centuri. Daca o lege a fost facuta prost de semihandicapatii din Parlament, ea nu trebuie aplicata ad litteram de geniile de pe strazi. Eu personal, cu putin timp in urma, mergand cu masina de acasa la BRD Focsani (sub 1 km) am fost oprit si amendat de agentul de politie Corcoz. Poate a aplicat legea si nu inteleg acest lucru, nu as vrea sa subminez autoritatea politiei, care pana la un punct este necesara. Am pierdut insa 80 RON cu care puteam sa iau paine!

Rugam Politia Romana sa nu ne mai deranjeze nemotivat, aberant si abuziv

Mai concret, cred ca se poate asimila cu aceasta cursa foarte scurta in oras cu serviciu din usa in usa, ca sa inteleaga si politistii ce vreau sa spun! dar acest lucru nu l-a inteles nici macar domnul comandant Negoitescu de la politia Focsani, seful agentului Corcoz, la care am depus o sesizare scrisa. Nu am primit nici pana azi un raspuns, nu s-a deranjat nimeni sa ia o decizie si sa ma anunte.

Speram ca ati ajuns la stadiul de politisti, dar sunteti tot militieni, imi pare rau.

Nesimtirea din Parlamentul Romaniei

Nesimtirea din Parlamentul Romaniei

Nu vreau sa vorbesc acum despre alesii dvs., sau ai mei(intrebati-i totusi cati bani castiga si ce fac ei pentru acesti bani!). Mai la obiect, vreau sa spun ceva despre vizitarea Palatului Parlamentului. Si mai concret, l-am vizitat ieri cu un grup de alti oameni interesati. erau 24 la numar, am cumparat acest numar de bilete, dar 2 dintre ei nu au mai putut veni, li s-a facut rau. Daca va asteptati ca doamna de la casierie sau altcineva de acolo sa-mi fi dat banii inapoi, asa cum era normal, si cum ma asteptam si eu, va inselati total. Este la fel ca la un boutique de cartier sau magazin de la tara unde vezi geniala inscriptie: "Marfa vanduta nu se primeste inapoi". Cred ca s-au molipsit si ei de la alesii nostri din pacate.

Huiduiti, huiduiti, ceva tot rămâne din Sergiu Nicolaescu

Rămâne un sentiment de mare satisfacţie că nu sunt persoană publică şi nu voi fi niciodată probabil, nu voi păţi ce a păţit Sergiu Nicolaescu, odihnească-se în pace.

Un mare om, un mare caracter, un mare român. Nimeni nu are dreptul să-i întineze numele şi memoria

Cred că aveam cu toţii o datorie faţă de Segiu Nicolaescu, acum când a început eternitatea lui. Toţi cei care l-au iubit, adică majoritatea covârşitoare a acestei naţii, aveau datoria să-i aducă un omagiu, pe orice cale, fie şi numai gândind o clipă la el. Foarte frumos gestul celor care s-au dus personal să-i prezinte omagiile, eventual cu flori. Trebuiau să o facă cu decenţă şi bun simţ, aşa ar fi făcut şi el, aşa şi-ar fi dorit şi el. este incalificabil gestul celor care au huiduit, ameninţat, etc. El este în primul rând al familiei, care face după cum crede de cuviinţă, şi după ultimele instrucţiuni de platou ale regizorului. Şi dacă ei au vrut aşa, aşa să fie, lăsaţi-i în pace. Pe seama lui Sergiu Nicolaescu anumite televiziuni fac rating, iluştri necunoscuţi se duc să îi prezinte omagiile, numai pentru a apărea pe o listă (ex. Prinţesa Lia, cine-o fi ea). Tot din seria nesimţirilor impardonabile Şteleviziunea Realitatea tv a avut nesimţirea să dea două nume de  oameni care nu au venit la catafalc. Parcă au ei o condică de prezenţă...

În rest, mergeţi şi vedeţi-i filmele, şi lăsaţi-l să se odihnească în pace. L-au ciuruit doctorii de la Elias destul, iar Biserica a contribuit şi ea.

Pentru mortii de la Revolutie

In '89 la Revolutie am stat la televizor în plapumă şi în pijama. Am ieşit pe 23 într-un loc public din Focşani, un oraş pe care îl iubesc şi unde încă mai locuiesc.

La acea aşa zisă Revoluţie au murit din păcate nişte oameni, datorită regiei proaste. Au fost 1000, poate chiar două, şi nu vreau să discut laşitatea şi turpitudinile mele, ci supremul lor curaj. O viaţă nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă. De înmulţit cu 2000, pentru a vedea proporţia tragediei ! Erau cu toţii oameni tineri, curajoşi, poate puţin naivi. Au luptat şi au murit pentru libertate, ce poate fi mai frumos?

Adevărul este că nu ne-am luptat degeaba. nu au murit oameni degeaba. Ne-am luptat pentru marian oprisan!

Imi aduc aminte că era o opinie cvasigenerală împotriva lui Ceauşescu, nici nu aş zice că acea revoluţie/loviluţie/ sau ce-o fi fost, a fost anticomunistă, doar anticeausista. Culmea este că unii oameni au avertizat de atunci: o s-ajungeţi să-l regretaţi pe Ceauşescu! Au avut dreptate, acest lucru este actual. În sistemul comunst centralizat al lui Ceauşescu mai exista bun simţ la nivelul prim-secretarilor, sau al secretarilor de partid, oamenii pe care se sprijinea sistemul. Vede azi cineva aşa ceva la clasa politică românească, începând cu Liviu Dragnea sau Marian Oprişan, sau Sorina Plăcintă? ( ca să nu fiu partizan deloc!)

Mineriadele au fost o altă faţă otrăvită a Revoluţie, o continuare logică în viziunea PSD şi a lui Ion Iliescu

Ion Iliescu este unul din marii profitori ai Revoluţiei. Nu i-au ajuns cele 2000 de victime la revoluţie, l-a mai şi executat mişeleşte pe Ceauşescu. Sunt mâini pătate de sânge, care nu se mai poate spăla. Aşa că, în fond, dacă aş fi murit şi eu la revoluţie, yău că mi-ar fi părut tare rău acum. Aş fi murit în fond ca să ajungă Iliescu la putere, iar după nişte ani să ajungă Ponta la putere (ceea ce este şi mai grav). De altfel, este tragedia repetată a poporului român, care trebuie să facă alegeri imposibile. Iliescu contra Vadim, Băsescu vs Ponta şi exemplele ar putea continua la nesfârşit!

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei morţi la revoluţie. Ei au avut un ideal, şi l-au urmărit, bravo lor! Din păcate ei au vrut una, şi a ieşit alta! Dacă ar fi ghicit cineva această sinuoasă traiectorie parcursă de România, fiţi sigur că nu mai ieşea nimeni în stradă!

Craciun fericit si un sincer la Multi Ani tuturor românilor, inclusiv clasei politice!

România la răspântie

Sperăm cu toţii într-o soartă mai bună pentru ţara noastră, cu toate întâmplările politice din ultima vreme.

USL este condusă de doi indivizi slabi, comparativ cu Băsescu, Videanu sau Udrea. Interesant cum continuă să-şi facă deservicii. Dacă nu mi-ar fi frică de ziua de mâine aş zice să-i lăsăm în pace să guverneze, numai că riscurile sunt prea mari. Dea Domnul să mă înşel, aş fi cel mai fericit!

Această coaliţie contra naturii nu pare să aibă un program coerent, afară de marota personală a liderilor împotriva lui Băsescu. Aceştia râd şi zâmbesc pe unde apucă, într-un festivism deşănţat, mai dau câte-o hotărâtă declaraţie antibăsesciană, considerând că în felul ăsta fiţos şi arogant şi-au îndeplinit deja datoria faţă de partid şi de ţară! Deşi nu cred că îi putem supraestima, considerându-i patrioţi şi preocupaţi de soarta ţării.

Eterna şi fascinanta Românie, nu-i lăsaţi  pe ponta şi Antonescu să o distrugă

Ce fel de ţară este aceasta, în care lideri locali cum e Liviu Dragnea de la Teleorman au căpătat o mare influenţă şi notorietate. Cui îi pasă, la ora asta Dragnea şi alţii ca el fac guverne şi trag sfori.

Paradoxal, Traian Băsescu a (re)devenit o speranţă naţională, numai că şi el s-o fi săturat de România după acuzele nesimţite şi nemeritate din ultima vreme. Asta este chiar culmea, comparabil cu situaţia rechinilor din Oceanul Indian. (periculoasele făpturi sun ameninţate cu dispariţia, deoarece supa de rechin este o delicatesă în Asia. Trebuie luate deci măsuri de protejare a lor).

Una din puţinele speranţe rămase!

Piesa din ziua de azi nu este nouă, se cunoaşte de pe vremea fanarioţilor , care veneau în Românica săraci şi plecau bogaţi.  Simt acelaţi lucru din partea USLului şi a camarilei sale, o neostoită sete de îmbogăţire. Aşa se face politica în România, acesta este ADNul politic al poporului român. Ce rost are să te opui, să te pişi contra vântului? Sunt vreo câteva exemple ilustre, ele se cunosc bine., şi nu detaliez încă  eu!

Fitele si nesimtirea companiei Blue Air

Am fost in vara la Roma, si mi-a placut mult. Mi-a placut chiar si zborul cu Blue Air, si avionul, chiar si pilotii destul de priceputi. O experienta placuta, in general.

O companie bună şi serioasă, până la un punct

Până când mi-aduc aminte în particular de neplăcuta experienţă a bagajului! O condiţie a contractului este ca bagajul să intre în şablonul special construit (ale cărui dimensiuni au fost stabilite pe baze necunoscute, nu au mare legătură cu dimensiunile compartimentelor de bagaje!). Am fost rugat să introduc bagajul în şablon (oamenii nesimţiţi de la Blue Air Bucuresti îşi dădeau ceva coate şi se priveau complici. Găsiseră  încă o persoană de muls. Probabil că au salarii mici, aşa e la un low cost). După ce am introdus bagajul în şablon, mi s-a atras atenţia că trebuie să aibă joc, adică să se poată mişca uşor. Deci încă o prostie şi un abuz! Mi  s-a cerut să platesc 50 Euro, sau să scap de bagajul respectiv. Şi a continuat circul, în sensul că au început să  anunţe plecarea în scurt timp a avionului (complet fără noimă, bineînţeles, a mai durat 30 de minute!).

terminalul Blue air de la Otopeni este teatrul unor ântâmplări ciudate

Epilogul este că am cedat şi am plătit, rămânând fără bani de mâncare la Roma. Am avut coşmaruri tot sejurul de ceea ce se poate întâmpla la întoarcere, şi în consecinţă am scăpat de acea geantă, ânregistrând o nouă pagubă substanţială datorată în totalitate companiei Blue Air (20 Euro). A fost mult mai simplu, pentru că eram în Roma, nu la românii noştri şnapani. Iar avionul a avut o întârziere substanţială de 1 oră! Pentru care merita să-i taxez şi eu pe ei, împreună ceilalţi pasageri.

Ce mai înseamnă în ziua de azi să fii român

Sau mai bine zis, cât mai înseamnă sau cât mai valorează să fii român. Ar trebui să primesc un răspuns imediat, necondiţionat, din inimă. Mi-aş dori mult ca acest răspuns să fie "Mult, foarte mult, aproape totul".

Dacă mă gândesc însă mai adânc la tipurile de români din ziua de azi, trebuie să nuanţăm şi să particularizăm mult. Fiecare român are România lui, România pe care o merită. Nimeni nu primeşte mai mult decăt merită, iar puţini sunt pregătiţi să dea mai mult decât au primit.

Dacă întrebi un politician, el va răspune aşa cum visez eu la această întrebare, ba chiar va vorbi jumătate de oră despre asta, un subiect ce se putea termina în 30 de secunde. Întrebaţi-l pe Alin Trăşculescu dacă îşi iubeşte patria, sau pe Adrian Năstase. Iubind-o foarte mult, s-au gândit să şi profite de pe urma ei.

România de pe Calea Victoriei e puţin diferită de cea a celor de la ţară

Dacă te duci la ţară undeva, vei primi un răspuns scurt şi sincer. Ceva de genul "Da, dar asta nu ţine de foame şi nici de sete" sau" Nu ştiu, nu-s de pe aici, am venit la cumătrul". Unii dintre intervievaţi, probabil abonaţii la ajutor social, s-ar putea să te întrebe dacă eşti de la vreo televiziune şi dacă poţi să le dai ceva de mâncare, iar primarul va refuza să răspundă din lipsă de timp.

Iulia Vântur, foarte celebrală şi cu silicoanele pe-afară

Dacă ajungi la intelectuali mai de soi, tip Tanţa de la supermarketul din colţ, Laura Cosoi, Iulia Vântur sau Simona Sensual, acestea vor da un răspuns ambiguu, nici da nici nu, de frică să nu păţească ceva imaginea lor publică. următorul răspuns, indiferent de întrebare va fi despre India, Kamasutra şi se va sfărţi cu refuzul de a da numărul de telefon. Asta înseamnă o româncă adevărată.

Foarte patrioţi se vor dovedi cu siguranţă românii plecaţi din ţară, care s-ar întoarce, dar n-au la ce, şi care sărbătoresc Ziua Naţională prin muncă. Şi la fel de patrioţi străinii ajunşi în România, pentru care România înseamnă cu adevărat o patrie, chiar dacă e a doua. Pe ei România îi hrăneşte.

Ziua de azi este grea, pentru multă lume, iar cea de mâine şi mai şi. Noroc cu politicienii care mai organizează Ziua Naţională, pentru că altfel puteam să şi uităm de ea. Şi noroc cu noi ăştia toţi, care ne-am dori să facem România să avanseze.