Huiduiti, huiduiti, ceva tot rămâne din Sergiu Nicolaescu

Rămâne un sentiment de mare satisfacţie că nu sunt persoană publică şi nu voi fi niciodată probabil, nu voi păţi ce a păţit Sergiu Nicolaescu, odihnească-se în pace.

Un mare om, un mare caracter, un mare român. Nimeni nu are dreptul să-i întineze numele şi memoria

Cred că aveam cu toţii o datorie faţă de Segiu Nicolaescu, acum când a început eternitatea lui. Toţi cei care l-au iubit, adică majoritatea covârşitoare a acestei naţii, aveau datoria să-i aducă un omagiu, pe orice cale, fie şi numai gândind o clipă la el. Foarte frumos gestul celor care s-au dus personal să-i prezinte omagiile, eventual cu flori. Trebuiau să o facă cu decenţă şi bun simţ, aşa ar fi făcut şi el, aşa şi-ar fi dorit şi el. este incalificabil gestul celor care au huiduit, ameninţat, etc. El este în primul rând al familiei, care face după cum crede de cuviinţă, şi după ultimele instrucţiuni de platou ale regizorului. Şi dacă ei au vrut aşa, aşa să fie, lăsaţi-i în pace. Pe seama lui Sergiu Nicolaescu anumite televiziuni fac rating, iluştri necunoscuţi se duc să îi prezinte omagiile, numai pentru a apărea pe o listă (ex. Prinţesa Lia, cine-o fi ea). Tot din seria nesimţirilor impardonabile Şteleviziunea Realitatea tv a avut nesimţirea să dea două nume de  oameni care nu au venit la catafalc. Parcă au ei o condică de prezenţă...

În rest, mergeţi şi vedeţi-i filmele, şi lăsaţi-l să se odihnească în pace. L-au ciuruit doctorii de la Elias destul, iar Biserica a contribuit şi ea.